„Bunul nostru rege: Ferdinand” – de Ion Bulei



Carte aparuta in 2017 la Editura Meteor Press.

În cartea de faţă autorul nu își propune un discurs exhaustiv despre unul dintre suveranii noștri, de data aceasta despre Ferdinand. Ambiţia autorului e doar să încerce un dialog sincer cu cititorii săi. Și o face sintetizând mai multe volume de corespondenţă, semnate de Carol I, de Ferdinand, de principesa și regina Maria, de fratele lui Carol, Wilhelm, de Wicki, sora Mariei, în traducerea în limba română a istoricului Sorin Cristescu (remarcabil efort de a ne pune la dispoziţie surse de prima mână).

Acestei corespondenţe i-am alăturat referiri din însemnările zilnice ale Mariei dintre 1916 – decembrie 1918, îngrijite de Anca Bărbulescu și Lucian Boia, și rapoartele diplomatice austro-ungare de la București, dintre 1878-1914. La toate acestea se adaugă relatările privind atmosfera de la Peleș și Pelișor, la începutul marelui război, și se adaugă jurnalul doctorului Ioan Cantacuzino din anii Primului Război Mondial, rămas nepublicat.

Izvoarele acestea laolaltă mi s-au părut o bună oportunitate de a scrie ceva despre „bunul rege Ferdinand”. Cu atât mai mult cu cât în atmosfera evocatoare a 100 de ani de la constituirea României Mari personalitatea lui apare destul de „umbrită” de aceea a soţiei sale. Chiar și atunci când, formal, personajul principal a fost Ferdinand. În toate momentele el apare ca soţ al Mariei, și nu Maria ca soţie a lui. Pentru că ea avea mulţi cunoscuţi, avea prieteni, și avea calităţile necesare unui administrator de ţară. Discuţiile cu oamenii politici, cu partidele politice tot el trebuia să le conducă.

Numai că… cei mai mulţi dintre oamenii politici se duceau nu la Ferdinand ci la Maria. Pentru că știau unde e centrul puterii.

Vezi detalii

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*