Dragoste in vremea holerei – Gabriel Garcia Marquez



Probabil cea mai buna carte de dragoste pe care o vei citi vreodata, sau poate cea mai buna carte despre dragoste pe care o vei lectura. Una din frazele astea ar descrie cel mai bine cartea capodopera lui Gabriel Garcia Marquez, „Dragoste in vremea holerei”.

Un roman urias de la un scriitor urias. Un roman care te va nauci si captiva. Un roman care te va durea, dar si un roman care te va vindeca si maturiza.

dragoste-in-vremea-holerei-Gabriel-Garcia-MarquezDragostea-i o holera, la urma urmei, nu-i asa? Poate sa te macine incet-incet, zi de zi. Pe unii ii macina cativa ani. In cartea asta, pe unii ii macina o viata de om, trecand peste tot si toate. Ce te va surprinde cu adevarat e felul in care e zugravita dragostea aici.

Nu e povestea aia clasica, in care „ea il iubeste, el o iubeste, sunt impreuna, au in fata multe incercari, dar trec peste ele iubindu-se si traiesc fericiti”. Nu, e ceva mult mai complex, chiar daca, in unele puncte, aduce cu asa ceva.

Doar ca o poveste de dragoste, ca o acolada peste timp, nu e ceva obisnuit. Cum nici protagonistii nu sunt niste simpli indragostiti. Cu toate astea, te va cuceri mai mult decat (aproape) orice roman de dragoste.

Poti sa iubesti o viata intreaga?

Inceputul povestii de dragoste dintre Florentino Ariza si Fermina Daza, in care cei doi tineri sunt indragostiti, insa tatal ei se opune, iar ei continua sa comunice pe ascuns, pare una dintre nenumaratele povestii de dragoste de pe lumea asta. Doar ca, spre deosebire de alte povesti, aceasta nu continua asa cum te-ai astepta. Fermina se indeparteaza de Florentino si alege sa se marite cu medicul Juvenal Urbino, rational, modern, pragmatic. Exact opusul romanticului si usor demodatului Florentino.

Trec anii si trec decenii, iar Fermina nu gaseste dragostea care o spera in casnicia cu Juvenal, in timp ce Florentino, care a jurat sa-i ramana fidel, continua sa o iubeasca. Dar face asta in stilul sau – avand un urias sir de amante. Nicio iubita, insa, din moment ce gandul sau de barbat romantic, si dupa trecerea tineretii, a ramas tot la cea pe care o dorise atatia ani.

Sfarsitul cartii e cu adevarat „capodopera din aceasta capodopera”, in care dragostea isi gaseste implinirea, chiar si la batranete, chiar si dupa ce se „inecase” pentru atatia ani.

Ce poate sa ne arate romanul asta e ca dragostea nu e intotdeauna „ca in filme” sau „ca in carti”. Poate doar ca in cartile extraordinare, in cartile in care iubirea e dramatica in sensul uman, nespectaculos, dar care poate depasi granitele timpului.

Daca stai sa te gandesti bine, nu e asta cea mai curata si adevarata forma de a iubi?

Cartea este aparuta in luna martie 2012, la Editura Rao, in traducerea Sarmizei Leahu. O puteti gasi AICI, cu 25% reducere (la data scrierii prezentei recenzii).

One Comment

  1. Pingback: Un veac de singuratate - Gabriel Garcia Marquez

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*