Arta de a avea intotdeauna dreptate – Arthur Schopenhauer

Cartea asta e una neasteptata, daca tinem cont de cine e autorul. N-ai crede ca unul din cei mai mari filosofi ai tuturor timpurilor, Arthur Schopenhauer, ar scrie o lucrare in care sa te invete “trucuri” pentru a castiga o batalie verbala, pentru a evita capcanele si chiar pentru a manipula. Asta este, la urma urmei, “Arta de a acea intotdeauna dreptate”. O carte a “smecheriilor” verbale.

Scrisa in secolul al XIX-lea, aceasta e la fel de valabila si azi, putand servi drept manual oricarei persoane ambitioase care incearca sa se impuna prin vorbe. Regula sa de baza e asta – atunci cand e vorba de asemenea lucruri, nu trebuie sa ai scrupule! Trebuie sa intrerupi, sa intorci convorbirea, sa incerci sa interpretezi orice raspuns ar da interlocutorul tau – adversar in razboiul vorbelor in acest caz – si sa fii atat de abil incat mereu sa te pui pe tine intr-o lumina buna si pe el intr-o lumina proasta.

Am putea spune, la prima vedere, ca nu e o carte pentru cei principiali, pentru cei care cred ca trebuie sa lupte “corect”, doar cu argumente logice, pe frontul vorbelor. Poate ca asa e, doar ca nu traim intr-o lume perfecta. Pentru cei care au avut de-a face cu oameni dificili, oameni care incearca sa te puna intr-o pozitie jenanta in public, cartea asta e de mare ajutor. Asta pentru ca poti sa le-o “intorci”, poti sa fii tu cel care ii ridiculizeaza sau poti, la un moment dat, sa eviti pierderea unui duel verbal care te poate costa scump. Nu e corect sa nu lupti corect? Viata nu e corecta, la urma urmei, si o stim foarte bine toti.

Schopenhauer a gandit cartea asta ca pe un veritabil “manual de disectie” a rivalului. El a impartit-o in stratageme, fiecare cu numarul sau si cu “planul de atac”, conform intelegerii extraordinare a naturii umane pe care o avea filosoful german.

“Cine iese victorios dintr-o ceartă nu s-a bazat, foarte adesea, decât pe viclenia și abilitatea cu care și-a apărat considerațiile și doar rareori pe corectitudinea puterii de judecată cu care și-a formulat enunțul”, crede acesta. Si are dreptate, nu-i asa?
O stia el si o realizam si noi – totul se invarte in jurul ego-ului, pe care ni-l aparam cu infrigurare.

“Pe om nu-l interesează decât satisfacerea propriei vanități și nicio rană nu doare mai tare decât vanitatea lezată”, mai scria filosoful de secol XIX.
Citind cartea asta, dincolo de faptul ca vei invata, ca si mine, ce e dialectica eristica (arta de a te contrazice, de a castiga o confruntare verbala), dar vei invata si o multime de lucruri extrem de importante in viata. Nu exagerez spunand ca sunt e una dintre cele mai utile lucrari pe care le vei citi, asta pentru ca este atat de aplicabila in viata de zi cu zi.

Citeste-o si foloseste ceea ce ai citit! Rareori un om de asemenea valoare (considerat de multi cel mai mare filosof al ultimilor 300 de ani) a pus pe hartie un asemenea ghid. E de utilizat in consecinta. Nu uita insa, nu trebuie exagerat!