Cei frumosi si blestemati – Francis Scott Fitzgerald

O istorie din America anilor prohibitiei si a marilor greve, perioada tumultoasa si romantica in care o natiune incerca sa-si stabilizeze un sistem de valori. Astfel de perioade tulburi au potentat intotdeauna urcusuri fulminante, caderi uimitoare si ratari deplorabile.

Cartea Cei frumosi si blestemati, a lui Francis Scott Fitzgerald, este povestea unui tanar mediocru, dar scolit la Harvard, care nu reuseste sa se integreze in tornada timpului sau, ajungand sa se refugieze in alcool si viata de noapte. Descrierea lui Anthony Patch s-ar putea potrivi pentru 90% dintre studentii sofisticati ai tuturor timpurilor, dar mai ales celor celor americani din perioada interbelica (vezi si Dincoace de Paradis).

– Cu nimic, incepu el, intelegand instantaneu ca vorbele lui nu vor avea gratia fermecatoare pe care ar fi dorit atat de mult sa le-o dea. Nu fac nimic, pentru ca nimic din ce-as putea face nu merita facut.

– Da?

Nu o surprinsese si nici nu ii starnise interesul, dar cu siguranta ca ea il intelesese, daca intr-adevar era ceva de inteles.
– Nu esti de acord cu barbatii lenesi?

Ea dadu din cap.
– Ba da, daca sunt lenesi intr-un mod gratios. Poate un american sa faca asta?

Al doilea personaj ca importanta in roman, dar la fel de bine reliefat, este cel al Gloriei Gilbert, o femeie de o naturalete extraordinara si un egocentrism feroce, care uimeste prin spontaneitate, frumusete fizica si “nonsalanta pe care o afiseaza fata de orice inafara ei insasi”.

Pentru Gloria nu exista decat propria persoana, restul lumii este raportat doar la utilitatea ei in ceea ce priveste satisfacerea propriilor nevoi si placeri.

 

– As vrea sa lenevesc si as vrea ca oamenii din jur sa faca lucruri, pentru ca asta ma face sa ma simt confortabil si in siguranta – si as vrea ca unii dintre ei sa nu faca nimic, pentru ca pot fi plini de gratie si o companie placuta pentru mine. Dar niciodata nu vreau sa schimb oamenii sau sa ma entuziasmez pentru ei.

– Esti o mica determinista ciudata, rase Anthony. Toata lumea e a ta, nu-i asa?

– Pai, spuse ea aruncandu-i o privire rapida, nu e asa? Atata timp cat sunt… tanara.
Facuse o pauza inaintea ultimului cuvant  si Anthony banui ca vrusese sa spuna “frumoasa”. Era clar la ce se gandise.

In pofida aparentei superficialitati in care traieste, Gloria Gilbert are replici care, prin simplitatea lor si prin lipsa oricarei incercari de cosmetizare, au valoare de adevar crud si neindurator. Gloria este, fara indoiala, un personaj care echilibreaza sofisticaria gaunoasa a tanarului Anthony Patch.

Pana la urma, realizarea propriei conditii reprezinta un prim pas spre intelepciune. Dar acest pas nu va fi facut niciodata de catre cei doi, care se casatoresc si decad, impreuna, din toate punctele de vedere: financiar (dezmosteniti de bunicul sau, Adam Patch), fizic si moral.

Romanul se incheie cu un Anthony dezaxat, care-si sopteste pentru sine: “Le-am aratat eu!”.

Cartea Cei frumosi si blestemati – Francis Scott Fitzgerald a aparut in 2012 la Editura Polirom si poate fi gasita aici.
E o carte pe care v-o recomand fara rezerve!