De departe cea mai buna carte a lui J.D Salinger, “De veghe in lanul de secara” e o candidata probabila pentru titlul de “capodopera a literaturii universale”, asa cum multi o descriu. Eroul ei, Holden Caulfield, nu e “tare”, nu e un erou, nu e nici macar un tip foarte stralucit la invatatura. Dar e intruchiparea stangaciilor, frustrarilor si rateurilor pe care toti le-am trait ca adolescenti. E, pe undeva, “adolescentul universal”. Iar felul in care a reusit Salinger sa transmita asta face din carte cu adevarat o capodopera.
Incertitudinea, fuga de sine sau dupa sine si gandurile care-l macina pe Holden – si care vor ajunge sa te macine si pe tine – domina cartea asta.
E multa negare si multa neputinta ascunsa sub masca nepasarii, dar si multe incercari, presarate cu multa speranta.
De la Pencey Prep in “locul acela”
Aventura adolescentului Holden Caufield, povestita chiar de el, incepe la scoala exclusivista Pencey Prep, tocmai cand sederea lui acolo ia sfarsit, intrucat urmeaza sa fie exmatriculat din cauza rezultatelor proaste la invatatura, dupa vacanta de Craciun.
Ca si cum asta nu ar fi de ajuns, Holden ii dezamageste pe toti atunci cand nu vine la meciul de fotbal in care trebuia sa joace si pierde echipamentul echipei de scrima. Dar ceea ce il umileste si il face sa plece e bataia pe care o ia de la colegul sau de camera.
De acolo el isi petrece zilele de dinaintea vacantei de Craciun intr-un hotel, iar zilele alea sunt ca o calatorie de initiere. O calatorie esuata de initiere, in care bea, incearca sa agate femei mai in varsta si incearca pana si sa faca sex – pentru prima oara in viata lui – cu o prostituata, doar pentru a sfarsi batut de “pestele” ei. Nu in ultimul rand, o da in bara cu o fata.
Ajuns in sfarsit acasa, cu tot cu angoasele lui, el povesteste surorii sale si unei prietene fantezia sa – se vede ca pe un om care prinde si aduce inapoi copiii in pericol de a iesi din “lanul de secara”. De a iesi din copilarie, cu alte cuvinte. De fapt, Holden pe el nu se lasa sa se maturizeze, iar despre asta e vorba, in cele din urma.
“De veghe in lanul de secara” se incheie cu inca o incercare esuata a sa de a fugi “in lume” si cu locul in care ajunge Holden dupa asta. Iar tocmai finalul asta te va pune cu adevarat pe ganduri. E pierdut Holden? S-a maturizat? Sau doar o ia de la capat cu speranta? N-ar fi de mirare sa incepi sa cauti pe Internet interpretari ale modului in care se termina. Ceea ce va insemna ca ti-a ramas in gand.
Cea mai cenzurata carte pasnica?
Un lucru face cartea asta si mai interesanta – este una din cele mai cenzurate opere “mari” din istorie, timp de cateva decenii, incepand din anii ’60. De ce ? Nu e nici teribil de violenta, nici foarte vulgara, dupa standardele noastre.
Cu toate astea, mesajele sale au fost considerate prea deplasate de acea parte conservatoare a Americii, care a vazut in “De veghe in lanul de secara” a lui Salinger o carte ce indeamna la rebeliune si comportament distructiv pentru tineri, de la baut la expresii triviale. Un motiv in plus pentru a o citi.
O gasiti aici, carte aparuta la Editura Polirom in anul 2011, in traducerea lui Cristian Ionescu.
Pingback: Dulgheri, inaltati grinda acoperisului si Seymour: o prezentare - J. D. Salinger
Pingback: Romanul adolescentului miop – Mircea Eliade