Ghidul nesimtitului – Radu Paraschivescu

O carte care trebuia scrisa. O carte care spune lucrurilor pe lume despre “cocalarii”, “ghertoii”, nesimtitii care ne-au invadat lumea si, din pacate, au facut-o a lor. Sau macar si-au facut solide “republici ale proastei cresteri’, unele care ne-au inghesuit pe noi, ceilalti. “Ghidul nesimtitului”, de Radu Paraschivescu e, in ciuda umorului sau nebun, o carte care te umple de revolta fata de toate personajele astea lipsite de educatie si jena.

Ii vei recunoaste cu usurinta pe toti. Pe vecinul care da muzica tare in miezul noptii sau face gratar la bloc, pe ghiolbanul care mananca seminte in tren si arunca totul pe jos, pe smecherul de doi bani care claxoneaza ca nebunul in fata scarii, pe “apucatii” din trafic ce se comporta precum animalele salbatice, pe cei care se fac de ras la televizor si asa mai departe. Desigur, nimeni nu are un asemenea impact – memorabil chiar – precum il au oamenii cu probleme de igiena, cei care iti “muta nasul” din loc.

Cartea asta nu e de fictiune, e cat se poate de reala. Asta se intampla in Romania noastra, tara micilor, a berii si a nesimtitilor. O agresiune continua asupra oamenilor civilizati, cumsecade.

O agresiune pe care Paraschivescu n-o prezinta intr-un fel tragic, ci din contra, cu mult umor, dar si mai multa ironie. Vor fi momente in care nu vei sti daca sa te enervezi sau sa razi de ceea ce citesti. Probabil ca va fi vorba de amandoua, o performanta pe care doar scriitorii foarte buni – asa cum e Radu Paraschivescu – o pot reusi.

Din cartea asta realizezi, pe de o parte, ca mizeria de care tot incepi sa scapi, pe care te faci ca nu o vezi, e acolo si va fi in continuare, dar, pe de alta parte, ca s-ar putea sa nu fii singurul om cu bun simt din lumea asta.

Modul in care e scrisa cartea, unghiurile interesante pe care le gaseste autorul (fiind, chipurile, un manual pentru cei cu “obrazul gros”), ii dau un aer de autenticitate, simti la un moment dat ca stii personajele, desi Paraschivescu a incercat doar sa foloseasca tipologii ale nesimtitilor. Acestia vorbesc intr-un fel, mananca intr-un fel, se distreaza intr-un fel, chiar se misca intr-un fel. Oricum ar face-o, fara sa tina seama daca ii deranjeaza pe ceilalti, ca niste adevarati nesimtiti.

Parca simti si revolta sa cand a scris lucrurile astea, mascata sub imaginea barbatului matur, care a invatat sa se stapaneasca si a recurs la singura sa arma impotriva nesimtirii – hazul de necaz.

Asa cum spuneam, s-ar putea sa te simti tu insuti “incarcat” de revolta dupa ce pui cartea asta jos. Depinde si de toleranta la nesimtire pe care o ai, e adevarat.

As putea spune ca e o carte care “oblojeste” ranile celor afectati zi de zi de asaltul nesimtirii despre care vorbeam de asemenea, dar nu e chiar asa, s-ar putea chiar sa fie o carte care, cu toata ironia sa, sa ne ingrijoreze si mai mult.

Iata o mostra din cartea lui Paraschivescu, cea care va face sa intelegi cel mai bine cum sta treaba

Decalogul nesimtitului

1 Fii strident. Lupta cu toate mijloacele împotriva discretiei.
2. Nu te gândi la ceilalti. Fii egocentric.
3. Patrunde pretutindeni. Nu te lasa marginalizat.
4. Fa prozeliti. O sa vezi ca nu e foarte greu.
5. Batjocoreste lucrurile grave. Practica persiflarea mai ales când nu e cazul.
6. Arata-te opac la argumentele celorlalti. Eventual refuza-le de plano.
7. Cauta mereu prim-planul. încearca sa fii contaminant.
8. Evita sa-ti pui întrebari. Drumul tau e unul al certitudinilor.
9. Convinge lumea sa se plieze pe setul tau de non-valori. Nu accepta compromisuri.
10. Nu uita ca marele tau dusman e bunul-simt. Combate-l cu fiecare gest si cuvânt