Hitler a fost şeful meu
(titlul original: Er war mein Chef)
Din însemnările lăsate moştenire de secretara lui Adolf Hitler
Christa Schroeder
Christa Schroeder, secretara lui Hitler între anii 1933 şi 1945, a murit la 18 iunie 1984, retrasă la München. Avea 76 de ani. În decursul celor 12 ani petrecuţi în preajma lui Hitler, a participat direct la viaţa omului care şi-a pus amprenta asupra acelor vremuri.
Din pricina experienţei neplăcute pe care o avusese cu presa, a ezitat până în ultimul moment să-şi publice însemnările. Apoi, cu puţin timp înainte de a muri, a predat aceste note editorului, cu indicaţia ca „întreaga sa moştenire scrisă să nu cadă în mâinile vreunui jurnalist”, el cunoscând oricum „declaraţiile şi dorinţele ei”.
Dorinţa ei era să „prezinte trăirile personale din acele vremuri”. Detesta distorsionările şi neadevărurile, mai ales pe cele aparţinând jurnaliştilor sau aşa-zişilor martori ai timpului, cu ale căror publicaţii avea deseori mult de furcă.
După doisprezece ani petrecuţi lângă Hitler, Christa Schroeder nu-şi încheiase socotelile cu trecutul, care „o silea să păstreze o mare distanţă”, în ciuda faptului că nu fusese niciodată o naţional-socialistă în adevăratul sens al cuvântului. Sublinia în repetate rânduri: „Dacă atunci, în 1930, anunţul din ziar n-ar fi fost de la NSDAP, ci de la KPD (Kommunistische Partei Deutschlands – Partidul Comunist din Germaniei, n.tr.), probabil că aş fi devenit comunistă!”
A rămas până la moarte o femeie înzestrată cu spirit critic, un observator şi analist agil, pe care timpul o purtase cu repeziciune între Hitler, întâmplările proprii cu prietenii şi mai-marii din vremea aceea, regimul naţional-socialist, ororile războiului şi mârşăvia exterminării evreilor.
Încă din 1949, cartea lui Albert Zoller, Hitler privat („Viaţa privată a lui Hitler – jurnalul secretarei sale”), care se baza pe interogatoriile luate ei şi altora şi care a fost publicată fără consimţământul ei, a fost una dintre puţinele surse din imediata apropiere a lui Hitler, citată până în ziua de azi şi folosită de mulţi jurnalişti şi istorici. Valoarea istorică a declaraţiilor a fost confirmată cu diferite ocazii de documente la care accesul s-a obţinut abia mai târziu. Până la moartea ei, în 1984, Christine Schroeder a păstrat cu perseverenţă tăcerea în legătură cu autenticitatea depoziţiilor atribuite ei în această carte, refuzând de asemenea toate ofertele de a-şi publica memoriile, pe care le aşternuse pe hârtie după 1945.
Acestea conţin în primul rând explicaţia autentică a genezei cărţii lui Zoller, precum şi o mărturie istorică despre Hitler şi lumea din jurul său, sursa acestora fiind de o valoare incontestabilă. Odată cu prezentarea în premieră a unor noi aspecte istorice, lucrarea de faţă confirmă declaraţii de o reală importanţă istorică. În carte este inserat şi un interogatoriu luat autoarei pe 22 mai 1945, la Berchtesgaden, de Erich Albrecht, ofiţer american de contraspionaj.
Editorul:
Anton Joachimsthaler a studiat la Facultatea din München, specialitatea electrotehnică, apoi a lucrat ca şef de secţie într-o întreprindere cu profil tehnic.
De la sfârşitul anilor şaizeci, Joachimsthaler se ocupă, extraprofesional, cu istoria contemporană şi tehnică, fiind autorul mai multor studii în reviste de specialitate, precum şi al mai multor cărţi despre aceste ramuri ale istoriei. Dintre acestea face parte „Die Breitspurbahn” (editura şi librăria Herbig, München – Berlin), proiectul lui Hitler de a pune în aplicare intenţiile sale de reconstrucţie megalomanică şi crearea marelui spaţiu european.
„De fapt, nu a existat niciun domeniu care să nu fi fost pomenit: arhitectură, pictură, sculptură, teatru, film, artişti etc. – toate acestea reprezentau un material de conversaţie inepuizabil. Dacă, totuşi, mai apărea câte o pauză apăsătoare, era de-ajuns să abordezi una dintre nenumăratele teme şi Hitler era din nou în elementul lui.
Un subiect preferat era întotdeauna Biserica. Hitler n-a avut nicio legătură cu Biserica. Socotea religia creştină ca fiind o activitate depăşită, mincinoasă şi acaparatoare de oameni. Religia sa erau legile naturii. Ştiinţa încă nu a stabilit clar, opina el, care-i rădăcina din care provine rasa umană. Se pare că reprezentăm cel mai înalt stadiu de evoluţie al vreunui mamifer, care s-a dezvoltat din reptilă, trecând, poate, prin faza de maimuţă. Suntem o verigă a Creaţiei şi copii ai naturii, iar pentru noi sunt valabile aceleaşi legi ca şi pentru celelalte vietăţi. Astfel, în natură a dominat încă de la bun început legea junglei. Toţi cei care nu pot să-şi asigure existenţa şi toţi cei ce se dovedesc slabi sunt nimiciţi. Omul, şi în special Biserica, şi-au propus ca ţel să-i menţină artificial în viaţă tocmai pe cei slabi, neputincioşi şi lipsiţi de valoare.” (pag. 66)
Cuprins
Cuvânt înainte al editorului
Geneza cărţii lui Zoller Hitler privat
Cum am ajuns secretara lui Hitler
Afacerea Röhm din 1934
Dictările lui Hitler şi Camera Scărilor
Cu Hitler în călătorie
Ziua de naştere a lui Hitler
Campania militară din Polonia (1939)
Campania militară din Franţa (1940)
Campania militară din Rusia (1944)
Femeile din jurul lui Hitler
Ada Klein
Gretl Slezak
Eva Braun
Obersalzberg
Berghof
Ordinul de evacuare a Berlinului şi despărţirea de Hitler
Sfârşitul la Berghof
Detenţia
Anexe
Observaţii şi note ale editorului
Indexul persoanelor
[…] Hitler a fost şeful meu – Christa Schroeder […]