De Pascal Bruckner au auzit mai toti amatorii seriosi de lecturi (macar cei adulti) din Romania, chiar daca nu i-au citit cartile. Daca totusi vor sa o faca, ar putea incepe cu “Hotii de frumusete”, considerata de multi drept cea mai buna lucrare a acestui atat de cunoscut “nou filosof”.
Subiectul in sine este unul delicios – oameni care se intalnesc si constata un lucru simplu – ca frumusetea nu este distribuita in mod corect pe suprafata Pamantului, unii avand mult prea multa, altii deloc. Aventurile acestor “socialisti ai frumusetii” sunt atat de complicate, cu atat de multe rasturnari de situatie, incat te vor “ameti” putin.
E vorba si de un stil – care s-ar putea sa-ti placa sau nu – depinde de persoana, care ii este caracteristic nu doar lui Pascal Bruckner, ci mai multor scriitori ai generatiei sale, mai ales francezi. Nici aceasta carte nu face exceptie – e plina de simbolistica, de metafore asupra vietii si de alte figure de stil. Nu e o carte “usurica”, dar nicidecum una “respingatoare”, ba chiar are farmecul sau deosebit.
Nu atat aventurile din ea sunt interesante – desi sunt si acestea – ci mai degraba ce spun ele despre personaje si despre oameni in general. Tema ascunsa e cea referitoare la obsesiile noastre legate de aspect, la cum ne percepe lumea din punct de vedere fizic si la marea noastra teama de respingere care sta in spatele acesteia. La urma urmei, despre asta pare a fi vorba intotdeauna, nu-i asa?
Intrebarea esentiala din spatele piesei este asta: oare reusim sa fim cu adevarat fericiti daca furam frumusetea altcuiva? Este oare vorba despre asta?
Din punctul de vedere al unghiului si al stilului, Bruckner nu tine seama de conventii, nici nu incearca sa scrie neaparat pe placul unei categorii cat mai largi de oameni, desi este evident ca incearca sa capteze publicul mai educat. Si calitatea prozei sale e de apreciat – cuvintele, frazele curg inteligent, seducator, pline de continut. Scriitorul francez se pricepe sa tina atentia cititorului ocupata pe tot parcursul cartii, fie ca actiunea in sine indeamna la asta, fie ca nu.
Altfel, una dintre marile sale reusite este faptul ca stie sa bage o cantitate apreciabila de sexualitate in aceasta lucrare, fara a merge insa la extrem si nici macar la exagerare, ceea ce este o mare realizare, pe care doar artistii cuvintelor o reusesc cu adevarat.
”Hotii de frumusete” si Romania
Aceasta carte e una cunoscuta in tara noastra, mai ales ca a fost publicata aici incepand cu anul 1999. De asemenea, ea a fost popularizata si prin faptul ca a fost jucata pe scenele de teatru, aici meritand amintita mai ales trupa independenta D’Aya, al carei presedinte onorific este chiar Pascal Bruckner.
De altfel, trupa condusa de scriitoarea Chris Simion, autoarea cartii “Dragostea dureaza trei ani”,care este romanca, joaca adesea piesele filosofului si scriitorului francez.
Tragand o linie, “Hotii de frumusete” e o carte interesanta, una care-ti stimuleaza imaginatia. Si o carte “altfel”.
Interesant, desi nu poti spune ca Luni de fiere, unde sexul era dus la extrem, nu a avut farmecul sau.