Istorie si mit in constiinta romaneasca – Lucian Boia

Daca ar fi sa alegi o singura carte care sa te faca sa intelegi mai bine cum a fost scrisa istoria in Romania, cum miturile nationale au ghidat vietile a milioane de oameni, atunci trebuie sa citesti “Istorie si mit in constiinta romaneasca”, scrisa de marele istoric Lucian Boia.
E o carte pur si simplu revolutionara, care a “zguduit”, la aparitia sa in 1997, tot ceea ce stiau o multime de oameni despre aceasta tara. Despre putine carti se poate spune ca sunt practic obligatorii daca vrei sa te consideri cineva care intelege cu adevarat lucrurile despre tara sa, dar aceasta e, cu siguranta, una dintre ele.

De ce e atat de valoroasa lucrarea acestui “vanator de mituri”? Pentru ca iti spune niste adevaruri socante. In ultimele aproape doua secole, istoria pe care generatii de elevi au invatat-o, care le-a cizelat constiinta, a fost plina de falsuri uriase.
Asta inca de la intrebarea esentiala – cine suntem? Suntem doar urmasii dacilor, asa cum sustineau “tracomanii” lui Ceausescu? Doar ai romanilor, asa cum spuneau cei din “Scoala Ardeleneana”, in mare parte ai slavilor, asa cum spuneau comunistii cat inca Romania era ocupata de Armata Rosie sau ai dacilor, romanilor si…celtilor, asa cum promovau o serie de guverne de la sfarsitul secolului XIX, pentru a ne apropia de Franta? Practic, istoria, si tot ce stim noi despre noi ca natiune, a fost “prelucrata” politic.
De fapt, o serie din marile noastre evenimente nationale nu s-au intamplat asa cum credeam. Nici macar marii nostri eroi nu erau ceea ce credeam noi ca erau. Stia Stefan cel Mare ca era roman? Sa fim seriosi! A facut Mihai Viteazul Unirea de la 1600 din sentiment national? Nici gand, el era doar un cuceritor care, intr-unul din primele gesturi de dupa preluarea puterii in Transilvania, s-a aliat cu nobilii maghiari pentru a-i lega de glie pe taranii romani.

 
Toate guvernele Romaniei, de la al lui Cuza pana la cele de dupa Revolutia din Decembrie 1989, au incercat sa-si impuna propria lor versiune asupra istoriei. De pierdut nu a pierdut niciunul, a pierdut doar adevarul, iar istoria a fost instrument prin care oamenii, cetatenii, au fost controlati.
Un capitol deosebit ii e rezervat comunismului, care a fost dintotdeauna “specialistul” falsificarii istoriei. Exista si o vorba celebra despre asta: “in comunism, cine controleaza prezentul controleaza si trecutul”.

Prin faptul ca specialitatea sa era si controlul oricarei informatii exterioare celei promovate prin educatie si prin mass-media, comunismul a atins culmile manipularii cu ajutorul istoriei. Dar n-a avut monopolul printre regimurile care au condus Romania.
Vei afla multe, neasteptat de multe, din aceasta carte. Vei fi surprins in nenumarate randuri, dar, dupa ce o vei pune jos, vei constata ca esti un om al carui nivel de cultura a crescut substantial. Si asta nu e putin lucru, ba e chiar unul dintre cele mai importante rezultate ale vreunei carti. Putine lucrari se pot recomanda cu mai mare caldura decat “Istorie si mit in constiinta nationala”.