Legiunea blestematilor – Sven Hassel

“Legiunea blestematilor” nu va placea tuturor, dar va placea foarte multor oameni, mai ales celor care apreciaza aventura si realismul. Experienta groaznica dar captivanta a luptei pe cel mai dur front din Al Doilea Razboi Mondial – cel rusesc – scrisa la persoana intai (chiar daca nu e chiar autobiografica) de Sven Hassel, un danez care chiar a luptat acolo pentru armata nazista, te va prinde inca de la primele pagini.

Cartea asta e plina de moarte, sange, orori, mizerii ale razboiului, la propriu si la figurat, in ea viata umana are prea putina valoare, dar reuseste cumva sa nu fie sinistra, ba chiar intalnim un cinic simt al umorului.

Daca ajuta cu ceva, dam si de sex (nu de dragoste), chiar daca nu teribil de explicit, cu mentiunea ca femeia e privita mai mult ca un obiect de satisfacere a dorintelor soldatilor inraiti de razboi, o cale de a uita de nebunia acestuia. Nu e ceea ce ai numi un roman fin, plin de simbolistica, dar e un roman viu, in care n-o sa te plictisesti. Desi unele scene s-ar putea sa-ti dea fiori – nu intotdeauna din cei mai placuti – vei constata ca nu poti sa lasi cartea asta din mana asa usor.

Inca ceva – e o carte care nu are prea multe sentimente, iar binele si raul nu prea exista. Exista doar setea de supravietuire a unor soldati de joasa speta.

Legiunea blestematilor – Din lagare spre ceva mai rau

Prima parte a cartii il gaseste pe autor in fata Curtii Martiale naziste, care il condamna la ani grei intr-un lagar de concentrare pentru incercarea lui de a dezerta. Dincolo de infruntarea – oarecum nepasatoare – a realitatii, asta e si partea in care intelegem si cea mai respingatoare parte a razboiului – viata din aceste lagare, in care viata si moartea nu se deosebesc prea bine din “noroiul” moral.

Desi Sven scapa in cele din urma din acest iad, il asteapta ceva discutabil mai bun – inrolarea intr-un batalion disciplinar, din categoria celor trimise mai curand sa moara. Dupa o trecere prin mai multe parti ale Europei (inclusiv Romania) si Africii de Nord, batalionul, in care se leaga o caramaderie bruta pe care barbatii o vor intelege mai bine, ajunge in Rusia. Groaznica Rusie, in care nu stii daca sa te temi mai degraba de inamici sau de frigul si bolile care fac ravagii.

Si aici situatiile abjecte arata despre ce e vorba cartea asta – despre oameni constienti ca sunt trimis acolo fara a-i pasa nimanui ca sunt macelariti si care incearca sa scape de mizeria razboiului si de gandul mortii cum pot ei mai bine. Te vor impresiona mai ales detaliile bataliilor de tancuri din Rusia, de un realism zguduitor.

La fel de mult s-ar putea sa-ti ramana intiparita si legatura ce se creeaza intre Sven si colegii sai, altfel toti semi-brute, dar care ofera un strop de umanitate intregii povesti dezumanizate. Legatura devine cu atat mai stransa intre cei ramasi in viata cu cat mor aproape toti, unul cate unul.

Povestea lui Sven Hassel

Prima carte a lui Hassel (Pedersen pe numele sau real) are o poveste interesanta. Autorul a avut de ales intre a lucra intr-o fabrica (prima lui optiune) si a scrie asta (indemnul sotiei). Dat fiind ca i-a adus un succes rapid si o faima mondiala, am putea spune ca jumatatea lui mai buna a gandit ceva mai bine.

A contat foarte mult ca romanul a fost inceput imediat dupa terminarea celui de-al Doilea Razboi Mondial, cand Sven Hassel, fost soldat in armata germana, era prizonier de razboi, si a aparut in 1953, cand ecourile erau inca vii. Desi, inca o data trebuie spus, nu e o carte autobiografica, faptul ca e inspirata din experientele autorului si ca e prima de felul acesta vazuta din perspectiva unui soldat al armatei Reich-ului a facut-o foarte interesanta. Te va “prinde”, asa cum i-a prins pe multi.

Cartea “Legiunea blestematilor” – Sven Hassel, poate fi gasita AICI., fiind publicata in anl 2010 la Editura Adevarul, in traducerea lui Radu Pontbriant.