Maestrul si Margareta – Mihail Bulgakov

Diavolul viziteaza Uniunea Sovietica. Asa incepe “Maestrul si Margareta”, de Mihail Bulgakov, una dintre cele mai apreciate capodopere ale literaturii universale, o carte care e in acelasi timp o satira la adresa sistemului politic si social din Uniunea Sovietica, dar si o poveste mistica despre forta iubirii.

Toata cartea e atat de naturala, curge atat de usor incat, la un moment dat ti se pare normal ca unele dintre personaje sa zboare noaptea deasupra campiilor, ca Satana sa aiba ca ajutor o pisica gigantica ce vorbeste si multe alte asemenea lucruri.

Sunt 3 planuri ale povestirii in “Maestrul si Margareta”, care se impletesc la un moment dat. In primul, Diavolul, care apare in capitala Uniunii Sovietice, Moscova, sub forma magicianului Woland si a ajutoarelor sale Behemoth, Koroviev, Azazel, Hella si Abadonna. In prima faza, victimele lor sunt membrii breslei scriitorilor din Moscova, in special ateii si scepticii.

In al doilea plan, il avem pe Maestru, un scriitor care e nedreptatit si umilit de liderii uniunii scriitorilor si care, din cauza unei nuvele despre Iisus, ajunge in beciurile NKVD, temuta politie politica din URSS. Iubita lui e Margareta, o tanara care il idolatrizeaza si a carei dragoste e foarte puternica, dar care e prinsa intr-o casatorie extrem de nefericita cu un alt barbat.

In al treilea plan, avem chiar personajele din nuvela Maestrului, incepand chiar cu Yesua din Nas-Hozri, adica Isus din Nazaret. Acest Isus e cu totul diferit decat il stim noi, in conditiile in care e orfan si spune ca el nu face miracole. La fel, usor diferiti de ce stim din Biblie, umanizati, “miciti”, ii avem pe Pilat din Pont, pe marele preot Caiafa, dar si pe Iuda Iscarioteanul, tradatorul lui Isus, care aici nu e unul din apostolii sai, ci un om care l-a cunoscut cu doar cateva zile in urma.

Cele trei planuri se intalnesc atunci cand Diavolul o invita pe Margareta sa fie gazda balului sau, oferindu-i in schimb sansa de a deveni o vrajitoare cu puteri extraordinare. Asta schimba totul, in conditiile in care ea isi foloseste puterile pentru a-l ajuta pe iubitul sau, Maestrul.

Finalul e unul care imbina jumatatea de fericire cu umorul si care te lasa cu impresia ca ai citit ceva cu adevarat deosebit, o carte cum putine au fost scrise si vor mai fi scrise.

Tot amalgamul asta de intamplari, simbolistica, realism imbinat cu magie si curajul de a “impunge” conducerea URSS prin ironie fina in plina epoca a Marii Terori, cand milioane de oameni au murit pentru ca s-au opus regimului, te va tine “lipit(a)” de carte.

O scena reprezentativa? Pe un acoperis, Diavolul discuta cu un inger si ii spune acestuia “ce ai fi tu fara mine?” O fraza cu atat de multe semnificatii adanci incat ar trebui sa-ti ramana intiparita in minte, ca si restul acestei carti cu adevarat de exceptie.

Terminata in 1940 si publicata (intr-o forma cenzurata, pentru a nu afecta regimul totalitar al URSS) abia in 1967, “Maestrul si Margareta” ramane una din acele lucrari MARI din istoria literaturii. Una pe care trebuie sa o ai.