Mantuitorul Dunei – Frank Herbert

A doua carte a extraordinarei serii “Dune”, de Frank Herbert, “Mantuitorul Dunei’, nu ii va dezamagi pe cei care au citit-o pe prima. E un SF la fel de bun, care iti pune mintea si imaginatia la contributie.
Herbert exploreaza aici vechile sale teme despre filosofie, razboi si religie, dar merge si mai departe, analizand comportamentul oamenilor atunci cand detin puterea absoluta.

Paul Atreides (Muad’Dib) nu mai e acum un tanar razboinic dintr-o planeta desertica si indepartata, e cel mai puternic om din Univers. “Jihadul” pe care l-a declansat l-a transformat in noul imparat si lider religios al lumii cunoscute, in timp ce sora sa mai mica, Alia, a devenit mare preoteasa.

Cum poti invinge un asemenea lider? Nu in camp deschis, asta e sigur. Armatele lui de razboinici fanatici s-au dovedit imbatabile. Asa ca impotriva sa se naste o extraordinara conspiratie, care include ordinul maicilor Bene Gesserit, fiinte care-si schimba forma si chiar pe sotia oficiala a lui Muad’Dib.

Ce e foarte interesant e faptul ca acesta stie despre conspiratie, insa cauta momentul cel mai potrivit de a o zdrobi. Rafinamentul judecatilor sale politice, tensiunea care pluteste in aer cu fiecare ocazie te vor implica si pe tine si sigur vei incerca sa ghicesti urmatoarele mutari sau sa intelegi aceasta situatie complexa.

Dincolo de asta, avem o foarte buna incursiune in interiorul sufletului uman pus in situatii dificile sau neobisnuite. Cartea ne arata cum Paul Atreides se schimba pe masura ce puterea sa devine nelimitata. El devine din luptator impotriva Imperiului un dictator in sine. Un stapan orb in cele din urma, insa unul ghidat de propriile sale viziuni cvasimagice. Un stapan sfasiat in acelasi timp de viitorul pe care il prevede femeii pe care o iubeste si care ii e alaturi desi nu e sotia lui oficiala.

Sunt multe conficte psihologice in acest volum, nu doar pentru Paul, ci si pentru sora sa cea mica, cea inzestrata cu puteri exceptionale, dar care are un singur punct slab – incepe sa se indragosteasca – si nu de oricine, ci de o persoana al carei corp fusese “inviat” din morti.

Aceste conflicte ating punctul culminant la sfarsitul cartii, intr-o explozie de emotie si actiune.

Pentru fanii genului, volumul al doilea al seriei “Dune” este exact ceea ce asteptau – o continuare pe masura a acestei povesti de-a dreptul fantastice. Daca in primul volum au putut vedea din exterior Imperiul, acum vor capata o perspectiva din interior. Aici e punctul in care Science Fiction se intrepatrunde cu atmosfera unei adevarate “curti” medievale ce are ranguri, nobili, preoti si luptatori. Tot ceea ce s-a “tesut” in prima carte a capatat propria sa viata, s-a dezvoltat, si nu doar in sensul “romantic” al lucrurilor. Binele nu e intotdeauna bine si raul e relativ in aceasta carte cu adanci intelesuri.

Asadar, daca ai inceput seria “Dune”, nu ai de ce sa te opresti dupa a prima carte. De altfel, nici dupa aceasta a doua, cea care promite lucruri foarte interesante intr-a treia, “Copiii Dunei”.