Minunea Sfantului Baudolino – Umberto Eco

Culegerea de texte aparute intitial intre anii 1959-1961, in paginile revistei italiene Il Verri, in cadrul rubricii “Diario minimo”, care urmarea sa adune “observatii de moravuri, parodii literare, fantezii si felurite nazbatii…” a fost prima data publicata in anul 1963 sub titlul rubricii din revista, devenita aproape nume de gen, dupa spusele autorului: Diario Minimo.

Minunea Sfantului Baudolino – Umberto Eco, traducerea in limba romana a celei de-a doua editii aparute in 1975 (cu multe texte eliminate datorita continutului legat de evenimente multe prea depasite, dar cu unele noi, in genul pastisa) reprezinta o selectie din aceasta a doua editie.

Taximetrisul isi rezolva problemele in narativitate pura si povesteste ce i s-a intamplat cu un alt client. E vorba de tranches de vie, lipsite de orice semnificatie parabolica si care, daca ar fi povestite intr-un birt, l-ar determina pe patron sa-l dea afara pe subiectul narator, zicand ca e vremea sa se duca la culcare. Taximetristul le considera insa curioase si surprinzatoare, iar dumneavoastra ati face bine sa le comentati cu exclamatii frecvente de genul: “Ce mai oameni! Dar ce e in capul lor, chiar vi s-a intamplat una ca asta?”. Aceasta participare nu-l face pe taximetristul nostru sa iasa din autismul lui fabulator, dar va face pe dumneavoastra sa va simtiti mai buni.

Prin scrieri pline de umor, cu pasaje pline de ironie si sarcasm, Umberto Eco prezinta o realitate moderna plina de absurditati, care insa noua ni se par firesti (sau ne-am obisnuit cu ele intr-atat incat nu le mai luam in considerare), datorita imbecilizarii societatii prezente.

Nu sunt scrieri moralizatoare, ci pline de adevaruri care lasa urme in urma zambetelor involuntare ce apar in urma lecturarii unor texte dintre care amintim: Cum sa inlocuiesti un permis de conducere furat, Cum sa cumperi gadgeturi, Cum sa ne comportam cu taximetristul sau Minunea Sfantului Baudolino (care da si titlul selectiei aparute in limba romana).

Este o carte plina de umor inteligent, aplicat pe situatii reale, o carte in care Umberto Eco incearca, in joaca, sa reediteze minunea Sfantului Baudolino din Alessandria.

“Cand cavalerul o porni la drum, copilul muri. Drept care profetul, cand il vazu ajuns, ii spuse astfel:
– Stiu prilejul pentru care vii, dar ceea ce imi ceri e cu neputinta, deoarece copilul a si murit.
Auzind vorbele acestea, regele, desi indurerat ca nu-si vazuse implinita rugaciunea, recunoscu totusi, deschis, ca omul lui Dumnezeu, Baudolino, era inzestrat cu duhul profetiei.”

Pot spune ca regele se comporta bine si intelese lectia marelui sfant. Si anume ca minuni, in viata reala, nu prea se fac. Si intelept este acela care tine seama de necesitate. Baudolino face minunea de a-l convinge, pe un longobard credul, ca minunile sunt o marfa foarte rara.

Minunea Sfantului Baudolino – Umberto Eco a aparut in 2011 la Editura Humanitas, in traducerea lui Sorin Marculescu, si poate fi gasita aici.
Carte recomandata de Cititorul.