Omagiu Cataloniei – George Orwell

Inca una din cartile-simbol ale secolului XX, despre un conflict-simbol al secolului XX, scrisa de un scriitor-simbol al secolului XX, considerat de unii ca fiind cel mai bun. “Omagiu Cataloniei” de George Orwell e interesanta in primul rand pentru ca e foarte-foarte reala. E jurnalul marelui scriitor din timpul participarii sale la Razboiul Civil din Spania interbelica, un conflict pe care, daca n-ar fi atat de dramatic, l-am putea numi fascinant, prin multitudinea de curente politice si tari implicate, dar si prin desfasurarea sa.

Doar ca nu trebuie sa ne asteptam la vreo latura romantica, eroica a razboiului. Conflictul pe care il descrie Orwell e, de cele mai multe ori, stupid, incrancenat, ba chiar are momente penibile sau plictisitoare. Nu actiunea razboiului e cea care da valoare cartii, ci modul in care spune ceva despre oameni, cum se comporta ei cand cred orbeste, fanatic, intr-o cauza. Dincolo de asta, e cartea in care Orwell, ca nimeni altul, descrie ce inseamna cu adevarat dictatura si totalitarismul si cum rau poate pune ghearele chiar si pe o cauza buna.
Orwell si razboiul

Autorul, un om de stanga convins, s-a inrolat de partea republicanilor in razboiul pe care acestia il duceau cu generalul Francisco Franco, intr-o confruntare care a decis soarta Spaniei pentru urmatorii 40 de ani. Partea sa de razboi nu a avut mai nimic spectaculos, mai ales in prima parte – ba chiar el marturiseste ca el si ceilalti combatanti aveau saptamani intregi in care nu se luptau cu altceva in afara vremii si a mancarii proaste. Ingramaditi in transee , lipsiti de echipament si jenant de prost organizati, republicanii din acea parte indepartata a frontului, printre care si autorul, mureau mai degraba de plictiseala decat de gloantele inamicilor, cele doua atacuri mai acatarii la care a participat Orwell parand mai degraba incaierari ale unor gloate dezorganizate.

Partea dramatica pentru Orwell nu vine de la inamici, ci chiar din interiorul propriei tabere. Acolo, comunistii, cu sprijinul Uniunii Sovietice, ii zdrobesc pe aliatii lor socialisti, trotkisti sau anarhisti (in randurile carora lupta si Orwell) si instaureaza radacinile unui sistem totalitar, in care presa e controlata si libertatea de exprimare e zdrobita. Iar “zdrobita” nu e un eufemism, comunistii recurgand la asasinate si atacuri armate asupra anarhistilor care incercau sa instaureze un sistem de libertate si egalitate nemaivazut in istoria lumii.

Autorul chiar ajunge sa se intrebe daca nu cumva comunistii, care de altfel erau, teoretic macar, in tabara sa, nu sunt cumva mult mai rai decat “fascistii” lui Franco, cel sprijinit de Italia lui Mussolini si Germania lui Hitler.

Concluziile sale sunt mai degraba amare – tradarile, violentele, propaganda distrugatoare de minti si constiinte precum si setea de putere il deziluzioneaza. Aparuta in 1938, cu un an inainte de terminarea Razboiului Civil din Spania, “Omagiu Cataluniei” ramane, de atunci, o adevarata carte de “chirurgie a dictaturii”. Si baza unor mari opere ulterioare ale lui Orwell, printre care celebra “1984”.

“Fiecare rind temeinic pe care l-am asternut din 1936 incoace a fost scris, direct sau indirect, impotriva totalitarismului si in favoarea socialismului democratic, asa cum il inteleg eu”, spunea acesta.