Prea multa fericire – Alice Munro

Sunt doua lucruri ce ar trebui sa te faca sa citesti cartea asta cat poti de repede. Primul e ca Alice Munro a luat Premiul Nobel pentru literatura foarte recent, in 2013, iar lucrarea “Prea multa fericire” a fost una din cele care i-au adus cea mai mare recunoastere, ca scriitor.

Al doilea, mai important, e ca e putin probabil sa gasesti alt autor care sa scrie intr-un stil atat de lejer, atat de “limpede” si clar, despre niste chestiuni atat de profunde precum cele care se gasesc in sufletul fiecaruia.

Eu unul n-am intalnit un alt scriitor care sa faca asta asa cum o face scriitoarea canadiana Alice Munro.

Si, daca mai exista cineva care sa faca asta, nu cred ca mai exista altcineva care sa o reuseasca in zece povestiri atat de complexe, de diferite intre ele, dar totusi legate prin mesajul lor neasteptat despre…fericire.

Iti garantez, vei avea momente in care ti se va face pielea de gaina! Si nu e o exagerare. Orice patrundere atat de adanc in atatea colturi ale sufletului uman trebuie sa faca asta!

Unde se gasesc izvoarele fericirii, dupa Alice Munro

“Prea multa fericire” e o colectie de zece povestiri scurte ale caror personaje, aparent, nu au nimic in comun, dar care, in fapt, au cel mai important lucru in comun – modul cum reusesc sa mearga mai departe dincolo de drame. E o noua lectie, la fel ca toate celelalte carti extraordinare scrise vreodata, despre omul care poate exista in interiorul fiecaruia din noi.

De la povestea barbatului care isi omoara cei 3 copii pana la cea in care copii omoara, la randul lor, pana la povesti triste si complicate despre drame de familie, toate trec printr-un lung sir de tragedii. Cum reusesti sa treci peste lucrurile astea ? Cum reusesti nu doar sa nu te sinucizi, sa nu mori de inima, ba chiar sa-ti duci viata mai departe si, paradoxal, sa-ti gasesti fericirea?

Poate cea mai importanta dintre povestiri – cea care da si titlul cartii – e una bazata pe o poveste reala, cea a matematicienei Sofia Kovalevski, prima femeie angajata intr-o universitate din Europa. In foarte putine, dar incarcate, pagini gasesti comprimate angoasele, temerile, nereusitele si chiar dramele personale ale acestei femei din secolul XIX. Trecand peste astea, Kovalevski reuseste nu doar sa-si atinga visul, ci si sa iasa victorioasa dintr-o experienta de viata in care toate ii erau impotriva. Gaseste implinirea ca om, ca profesionist, desi nu in totalitate ca femeie care iubeste un barbat.

Stilul Alice Munro in “Prea multa fericire”

Cartea asta nu e ca toate cartile, de asta poti fi sigur. Daca iti plac mai mult cartile de aventura, cu schimbari de situatii, asta e ceva diferit. Furtunile, razboaiele, atacurile se petrec mai mult in sufletele protagonistilor. Protagonisti care de altfel sunt, de cele mai multe ori, oameni obisnuiti aflati in situatii neobisnuite.

Totul intr-un cadru in care nu simti in vreun fel prezenta autoarei. Povestirile nu sunt nici moralizatoare, nici nu isi propun sa “infiereze” raul sau, din contra, sa te sperie cu el. Te lasa doar sa vezi lucruri si sa tragi concluzii. Doar lipsa de revolta s-ar putea sa te revolte. Nu in ultimul rand, fiecare din cele 10 povestiri iti va ramane in minte mult timp dupa ce le-ai citit.

Asa ca… daca iti place sa descoperi lucruri noi – despre complexitatea oamenilor si nu numai – n-ar trebui sa ratezi cartea asta, pe care o gasesti AICI., “Prea multa fericire”, de Alice Munro, publicata fiind in 2013 la Editura Litera.