Schimbarea la fata a Romaniei – Emil Cioran

“Din tot ce-am publicat in romaneste si frantuzeste, acest text este poate cel mai pasionat si in acelasi timp imi este cel mai strain” spunea marele filosof roman Emil Cioran despre cartea pe care a scris-o la 24 de ani – “Schimbarea la fata a Romaniei”.

Strain sau nu, rar vei gasi o carte care abordeaza subiecte filosofice legate de natiune care sa fie atat de interesanta, atat de intensa, atat de “sangvina”. Este cartea unui om care, in ciuda faptului ca e un filosof al trairilor “cenusii”, al durerii si nimicului, da semne ca isi iubeste natiunea. Multi ar crede ca de fapt o ponegreste – la urma urmei, ii diseaca lipsurile, micimea, uriasele sentimente de inferioritate. De fapt, el doar le scoate la iveala pentru ca vrea ca acestea sa fie recunoscute si reparate, vrea ca Romania “sa se schimbe la fata”, vrea o adevarata revolutie de mentalitate si civilizatie care sa ne impinga inainte.

El admite chiar din prima pagina ca Romania e tara unei culturi mici, oricat ne-am minti noi ca suntem o cultura uriasa, care nu a dat lumii atat de multe. In paranteza fie spus, ca o ironie, Cioran e parte tocmai din acea generatie extraordinara care a “erupt” in perioada interbelica si care e cea mai buna generatie intelectuala din istoria Romaniei, recunoscuta pe plan international.

Cioran ne compara cu alte tari – atat cele mai mari ale acelui timp, precum URSS, Germania sau Franta, dar si cu vecinii nostri bulgari, fata de care avem un complex de superioritate, izvorat, spune el, din faptul ca incercam sa “fugim” din zona asta balcanica, de apucaturile ei tipice, cand de fapt ii apartinem din plin.

“Orgoliul nostru national este superficial, lipsit de seva si de profetism. Ne multumim a crede ca bulgarii au fost tot timpul gradinari, iar noi numai eroi, fara a ne intreba de ce suntem atat de mizerabili, dupa atata risipa de eroism. Este, desigur, o rusine inevitabila a conditiei noastre de a fi fost condamnati sa traim si sa crestem in mijlocul unei comunitati balcanice. Apartinem prin soarta Balcanilor, deci aspiratia noastra continua a fi evadarea spirituala din ei.”

Cioran indeamna la gasirea unui proiect, fie el si unul care sa insemne mari sacrificii, prin care Romania sa se ridice. In primul rand ar trebui sa ne ridicam in Sud-Estul Europei inainte de a incerca sa ne consideram mari, mai spune marele filosof.
Tragand o linie, cartea merita nu doar citita, ci “scanata” de-a dreptul. E o radiografie clara, dar si amara, a noastra ca popor. Vei avea surpriza, chiar uluirea, sa constati cate din lucrurile de acum circa 80 de ani mai sunt valabile si acum. Spiritul romanesc e unul si dainuie, desi nu intotdeauna asta e ceva incurajator!
Cu toate astea, sunt si raze de speranta in ceea ce priveste romanii si romanismul. Se poate, transmite aproape subliminal Cioran.
Vei vedea cum si alte lucruri care te vor pune pe ganduri in legatura cu poporul roman si ceea ce-l defineste daca citesti “Schimbarea la fata a Romaniei”. O lectura cel putin interesanta a unui filosof urias.