Suflet romanesc – Dan Puric

Daca esti materialist, cinic, singurul tau Dumnezeu e logica rece, sceptic perpetuu, nici nu te obosi sa deschizi cartea “Suflet romanesc”, de Dan Puric, nu e ceea ce iti trebuie. Daca esti credinicios sau doar spiritual, daca inca mai cauti adevaruri despre Dumnezeu, sentimente, poporul tau, volumul asta s-ar putea sa fie un pas spre implinire, nu neaparat unul care sa te faca sa le cuprinzi, dar sigur unul care sa te ajute.

O foarte recenta lucrare a artistului Dan Puric, aparuta la scurt timp dupa carti precum “Cine suntem”, “Despre omul frumos” si “Fii demn”, (si) aceasta spune ceva, prin rapiditatea in care apare si verva, pasiunea, pe care le contine, despre cat de mult crede autorul in lucrurile pe care le sustine. Tema centrala, practic, se incadreaza in ce am cititi in celelalte carti, o cautare a identitatii noastre, o introspectie in mentalul colectiv romanesc, facuta cu emotie si chiar patima.

“Sufletul romanesc nu se declina intre degenerarea evadatului din ghetoul comunist care fura acum in Occident si omul politic de azi care a distrus Romania mai mult decat orice dusman, ci intre cel care si-a dat viata pentru acest pamant si tacerea romanului de azi care are memoria acestui lucru si nu cedeaza”, scrie Puric in cartea sa.

Desigur, multe aspecte ale cartii sunt controversate. “Autohtonismul” sau, credinta ca seva noastra spirituala vine direct de la daci, o teorie pe care multi istorici o vor contesta, are mai degraba legatura cu modul in care Dan Puric VREA sa vada sufletul poporului roman.

La fel de controversate, desi in niciun caz maligne, sunt ortodoxismul si misticismul care abunda si in aceasta carte. Daca vreti, pentru cei care sunteti cititori “credinciosi” ai acestui autor, cartea de fata, desi e de sine statatoare, poate fi vazuta ca un volum al doilea al lui “Cine suntem”, desi la fel de bine s-ar incadra in aceasta postura si pentru celelalte carti.

Spun asta pentru ca trebuie sa intelegem ceva despre Dan Puric – el trebuia sa existe, ar fi fost inventat daca nu aparea. E reprezentantul nu doar al unui curent puternic sentimental despre identitatea romaneasca, ci si al unei nemultumiri fata de politica ce rabufneste din fiecare colt al societatii in care traim.

La un moment dat, cele doua se intalnesc.

Cruciada lui Dan Puric

Pentru a intelege mai bine aceasta carte trebuie sa intelegem personalitatea complexa a lui Dan Puric. Om de teatru – actor, regizor, director – el e o personalitate creatoare, incarcata de sensibilitate. Aceasta sensibilitate, pe care o regasim tradusa in “durerea” pe care il incearca in legatura cu ceea ce i se intampla poporului sau, isi cauta implinirea in trecut si viitor, aproape deloc in prezent.

E ca un refuz de a accepta ca “doar atat suntem”. Romanul etern si Romania eterna, frumoase amandoua, pline de spiritualitate sunt adevarurile lui Puric. Prezentul? Prezentul e vazut doar ca o “paranteza”, ceva in care tot ceea ce e frumos nu a disparut si nu avea cum sa dispara, insa a fost acoperit de uratul si ridicolul cotidian, de goana dupa imagine, bani si alte lucruri superficiale.