Tropicul Capricornului – Henry Miller

Daca e Henry Miller, e socant, plin de sex, dar si extraordinar de direct si deschis. “Tropicul Capricornului” nu putea face exceptie. La fel de vulgar, la fel de controversat – interzis si el pentru cateva zeci de ani in America din cauza faptului ca era considerat imoral, si acest “Tropic”, al doilea dupa “Tropicul Cancerului” este “altceva”.

 
Si in aceasta carte, Miller face filosofie prin sex sau sex prin filosofie. Pentru el, sexul, libertatea, coborarea pana la nivelul de animal pe care ti-l ofera contactul intim sunt cele mai importante elemente ale vietii asa cum o vede el traita.

 
Ca si celelalte lucrari ale sale, “Tropicul Capricornului” e o lucrare puternic autobiografica, ea descriind parti din viata lui Henry Miller in New York-ul anilor ’20, cea mai liberala si libertina “oaza” din America, o tara pe atunci inca foarte conservatoare si moralista.

 
Firul cartii, ca si viata de atunci a lui Miller, care trecea prin una din cele mai zbuciumate si nereusite parti ale existentei sale, da de multe ori impresia de haos, de vartej necontrolat. Peste toate, elementul constant e sinceritatea brutala pe care o foloseste pentru a descrie lucrurile, totul invartindu-se in jurul obsesiilor sale sexuale, uneori atat de pregnante incat te vor soca, fie si daca nu esti o persoana cu apucaturi puritane. Iata un pasaj reprezentativ:
„Printre tentaculele fâlfâinde, muzica ţâşneşte şi scapără, ba prăvălindu-se într-o cascadă de spermă şi apă de trandafiri, ba readunându-se într-un jet uleios, o coloană fără de picioare menţinându-se vertical, prăbuşindu-se din nou fărămicioasă ca varul, lăsând în urmă-i pe partea de sus a pulpei, o pată fosforescentă,o zebră stand într-un lac de nalbe de aur, cu balamalede gumă şi copite lichefiate, cu sexul dezlegat şi răsucit într-un nod”.
Miller nu se da in laturi de la nimic pentru a reprezenta cat mai plastic aspecte ale existentei – unele lucruri pot parea vulgare, altele de-a dreptul dezgustatoare. E de remarcat insa modul in care priveste el femeia.

 
Pentru Miller, femeia e, in acelasi timp, obiect al dorintei, pe care-l manifesta uneori printr-un respect trivializat, dar si mijlocul de a uita de o existenta care altfel te limiteaza.

 
Nu e totul despre sex aici, totusi, sunt si multe lucruri profund filosofice, care au doar legatura cu sensul vietii, cu lupta noastra de a avea un sens.
“De fiecare data cand ajungi la limita a ceea ce se cere de la tine, te confrunti cu aceeasi problema – sa fii tu insuti”.

 
La fel de reprezentativa pentru Miller e si atitudinea sa ironica fata de religie:
“Hristos nu va cobori pe Pamant nici nu va fi vreun legiuitor, nici nu vor inceta crimele, furturile, nici violurile si totusi…unii asteapta ceva, ceva infricosator de minunat si absurd, poate un homar rece cu maioneaza servit gratis, poate o inventie precum lumina electrica (…)”.

 
Totul e neobisnuit, teribil de indraznet, de neconformist, de bine conceput in scrierile lui Henry Miller. Iar “Tropicul Capricornului” e una din cele mai bune carti ale sale.