Xenocid – Orson Scott Card

A treia carte a seriei “Ender”, numita “Xenocid”, adica genocid al unei rase extraterestre, este inca o carte SF fascinanta scrisa de celebrul Orson Scott Card, pe care o poti gasi aici sau aici. Fascinanta in primul rand pentru ca actiunea se complica, la fel si pericolele sau dilemele morale, iar seria de evenimente declansate in prima carte a sagai pune acum in pericol intreaga rasa umana.

Centrul acestei carti este, ca si in predecesoarea sa, “Vorbitor in numele mortilor”, planeta Lusitania, acolo unde traiesc, alaturi de colonisti umani, singurele doua specii extraterestre cunoscute pana acum – “porcusorii” si ultima reprezentanta a speciei “gandacilor”, chiar regina lor, provenita din ultimul ou salvat de Ender atunci cand le-a distrus specia.

Doua mari amenintari exista pentru aceasta planeta – prima este virusul descolada, care prezinta un pericol mortal pentru intreaga omenire, intrucat nu exista leac pentru el, dar la care “porcusorii” sunt imuni. Al doilea e chiar Federatia Stelara, care considera ca acest virus poate depasi granitele planetei Lusitania si trimite o nava pentru a o anihila cu totul, indifferent de fiintele care locuiesc pe ea, acestea urmand sa fie distruse. In acelasi timp, o minoritate violenta din randul “porcusorilor” incearca si ea sa distruga omenirea prin imprastierea intentionata a virusului descolada. Ea reuseste chiar sa declanseze o serie de revolte sangeroase care pun in pericol convietuirea locuitorilor Lusitaniei. Sunt probleme de constiinta, de scrupule, de si despre omenie.

Ender si comunicatea de colonisti si savanti de acolo sunt cei care incearca sa previna acest “xenocid” ordonat de Congresul Stelar, ajutat de la distanta de sora sa Valentine si de inteligenta artificiala numita Jane. In acest tumult al evenimentelor sunt implicatii si locuitorii unei planete numita “Calea”, modelata dupa invataturile si cultura Chinei antice, extrem de inteligenti, insa care au o anumita programare genetica misterioasa, de care nu stiu si care ii face sa se comporte de multe ori ca niste simple marionete. Peste toti “pluteste” umbra lui Peter Wiggin, fratele lui Ender si al Valentinei.

“Simplul fapt ca se gândise la Peter înca mai avea darul s-o supere, s-o faca sa-si simta sufletul înfierbântat si totodata înghetat. Peter cel crud, cel violent, cel a carui minte fusese atât de subtila si de periculoasa încât la trei ani o manipula pe ea, iar la douazeci manipula o întreaga planeta.”

Aceasta recenzie nu poate sa-ti spuna, insa, cat de complexa, de bine gandita este aceasta carte. Nu vei avea prilejul sa te minunezi de constructia lumilor acestea, vei avea impresia ca traiesti chiar in mijlocul lor. Esti pe Lusitania, esti pe Cale, esti pe una dintre navele trimise de Congresul Stelar.

Trebuie doar sa citesti cartea pentru a vedea cu adevarat valoarea si complexitatea ei. Lucrurile nu se termina aici pentru “seria Ender” sau “saga lui Ender”, asa cum mai este cunoscuta, mai existand si o continuare numita “Copiii mintii”, la fel de interesanta ca si celelalte.