Un roman politist, dar si psihologic, cu 644 de pagini in care un om normal ramane uimit de cat de multe ori se poate rasturna o situatie, Adevarul despre cazul Harry Quebert al lui Joel Dicker e o carte placuta, usor de citit, ca orice roman politist care se respecta.
Stilul lui Dicker e destul de cursiv, alternanta “epocilor” fiind facuta cu destula maiestrie, dar poate usor exagerata uneori, astfel incat, in ultima treime a cartii incepi sa-ti doresti sa treci repede peste pasajele din ’75, nerabdator de a reintra pe firul actiunii curente.
Rasturnarile de situatie sunt exagerate ca numar, lasand impresia ca autorul vrea sa socheze neaparat. Din pacate, abuzand de ele, facand-o de prea multe ori si prea brutal, ajunge sa toceasca procedeul. Totusi, avand in vedere ca a primit Marele Premiu al Academiei Franceze in 2012, este evident ca nu e o carte rea, dar ii lipseste genialitatea prin care sa devina romanul de capatai al cuiva.
Probabil ca tineretea autorului si-a spus cuvantul, in unele aspecte, dar in ansamblu este un roman bun, cu idei interesante si placut reprezentate. Ca o monografie a societatii americane din anii ’80, mi s-a parut foarte buna, cu accente si umbre inteligent aruncate in scriitura.
Recomand cartea, chiar daca nu e o capodopera, e o experienta placuta, care te face sa meditezi, in final, la cat de frumoasa poate fi, uneori, nebunia.
O gasiti aici ->
[…] ale lui 2013 au preturi apetisante, cu reduceri de 70% la Pascal Bruckner si 40% la Sylvia Day, Joel Dicker si Alice Munro (castigatoarea Nobelului pentru literatura). De substantiale reduceri se bucura si […]