Calatoria unui fiu risipitor. Eseu romantat asupra neizbanzii – Nicolae Steinhardt

Cand scrie o mare personalitate romaneasca precum Nicolae Steinhardt, un simbol al filosofiei si teologiei din tara noastra, e bine sa citesti, mereu vei gasi mostre de intelepciune. “Calatoria unui fiu risipitor. Eseu romantat asupra neizbanzii” este, probabil, una din cele mai interesante carti pe care le-a scris acesta.
Ea este o lucrare din tineretea autorului, cu mult timp inainte ca acesta sa se fi convertit de la iudaism la crestinism, cu mult inainte sa cunoasca prigoana inchisorilor comuniste si cu si mai mult timp inainte de a deveni unul dintre simbolurile ortodoxismului romanesc. E adevarat, el a mai adaugat cateva elemente acestui volum dupa ce a devenit crestin, insa partile cele mai importante au ramas. Istoria acestei carti e si ea una demna de retinut – Steinhardt nu a publicat-o in timpul vietii sale, iar manuscrisul a fost gasit la cativa ani dupa moartea sa. Nu se stiu exact motivele pentru care el nu a publicat-o cat timp a trait.

 

Partea cea mai interesanta este aceea ca ne prezinta lumea burgheziei interbelice, dar mai ales cea a burgheziei evreiesti din Romania interbelica. In vremea aceea, evreii erau nu doar numerosi in Romania – 5% din populatia totala si pana la 30-40% din populatia unor orase mari precum Iasi sau Cernauti.
In aceasta lume extrem de pitoreasca in felul ei se desfasoara actiunea cartii scrise de Steinhardt, o excelenta fresca a moravurilor acelor vremuri, una scrisa cu accente usor ironice pe alocuri. Te indeamna la citit cu atat cu cat vorbim de o lume care nu a disparut doar din cauza trecerii anilor, ci si pentru ca a fost stearsa, cu buna stiinta, de catre regimul comunist.
Steinhardt stie sa descrie extrem de viu aceasta lume, a reinvie un univers in interiorul careia se gasesc personaje care de multe ori se comporta ne-ortodox, iar prin asta nu ne referim la religie. Ceea ce te va surprinde e ca vei descoperi o sub-cultura astazi de asemenea disparuta – cea a saloanelor, cu adevarat ceva din secolul trecut.
Lucrarea, desi e una de fictiune, este, precum tot ce a scris Nicolae Steinhardt, plina de pilde, desi nu in sensul biblic, daca ne gandim la titlul referitor la fiul risipitor.
Ceea ce ii va intriga pe cei care au citit deja ceva scris de Nicolae Steinhardt, mai ales celebra “Jurnalul fericirii”, este ca aceasta carte arata, asa cum au remarcat criticii, un alt Steinhardt, aflat intr-o alta faza a vietii lui, adica asa cum era inainte de teribilul supliciu al inchisorii, care l-a dus la convertire. Fie si doar din punctul asta de vedere, merita sa o citesti.
Tragand o linie, “Calatoria unui fiu risipitor. Eseu romantat asupra neizbanzii” e una din cartile deosebite ale acestui mare nume al literaturii, o carte personala si distanta in acelasi timp. Valoarea sa e dubla – documentara (intr-un fel), dar si culturala.