Dune – Frank Herbert

Daca iti plac SF-urile sau doar esti un cititor care apreciaza cartile bine scrise si extraordinar de inteligente, “Dune” de Frank Herbert este o carte pe care nu trebuie sa o ratezi. E greu sa gasesti o lucrare care se poate compara cu asta.

Scrisa atat de bine, atat de complex, aceasta prima carte a unei serii de mare succes abordeaza cam tot ce ar putea sa te fascineze si sa-ti puna serios mintea la contributie. Un SF a carui actiune se desfasoara intr-un viitor mult mai putin tehnologizat decat ne-am inchipui, in care oameni care au capacitati exceptionale au luat locul calculatoarelor, “Dune” ofera si elemente de psihologie surprinzator de subtila, dar si creeaza o intreaga lume, cu ranguri si jocuri complexe de putere. Dincolo de asta, modul in care priveste natura si ecologia sunt mai interesante decat in orice carte a genului.

Nu este o “spoiala”, ceva rezultat din imaginatia bogata a vreunui autor. Frank Herbert e un expert in ecologie si un om care a studiat intens sociologia si psihologia. Vei gasi fascinant modul in care spune ceva despre oameni, chiar intr-un viitor situat la mii de ani de timpurile noastre. Fremenii (oameni ai desertului) vrajitoarele Bene Gesserit, mirodenia si viermii uriasi sunt integrati intr-o naratiune pe care o vei citi oprindu-te din cand in cand si intrebandu-te “oare cum s-a gandit la asta?”

Nu intamplator, “Dune” este unul din cele mai premiate SF-uri, primind cam toate distinctiile importante pe care le putea primi, iar Frank Herbert e unul din cei mai mari autori ai genului.

Nasterea lui Muad’Dib

Cand tanarul Paul Atreides, alaturi de mama sa, e silit sa fuga in desertul ucigas al planetei Arrakis dupa uciderea tatalui sau, guvernatorul planetei, pare ca ii asteapta o moarte sigura.

Ei nu doar ca se salveaza ajungand in mijlocul unui trib dur de oameni ai desertului, fremenii, dar reusesc si sa ajunga sa se integreze, ba chiar sa-i conduca pe acestia, ca niste adevarati semizei. Puterile lor aproape supranaturale, mai ales darul “prestiintei”, sunt atuurile lor cele mai mari. Insa ceea ce ii da lui
Paul, care capata supranumele de Muad’Dib o influenta extraordinara asupra jocurilor politice din univers e faptul ca afla secretul celei mai importante “marfi”, anume mirodenia. Acest drog cu efecte extraordinare se poate extrage doar de aici, iar cine il detine, are si puterea.

Muad’Dib, ghidat de viziuni cvasireligioase, are un plan pe care il concepe din micul adapost din desert in care e refugiat – sa-si razbune tatal si sa impuna universului noua religie pe care a creat-o.

Impotriva sa se unesc Imparatul, baronul Harkkonen si ordinul vrajitoarelor Bene Gesserit. Desfasurarea evenimentelor, jocurile complicate ale mintii si aventurile ce urmeaza sunt de-a dreptul extraordinare.

Cartea in sine iti va deschide mintea, se va juca mult cu imaginatia ta si va fi, in cele din urma, o adevarat experienta literara. Eroul sau merge mult mai departe decat eroii mai tuturor cartilor pe care le vei citi. Desi un personaj pozitiv in sine, el nu se sfieste sa fie crud si nemilos si chiar sa se poarte ca un zeu mult prea atins de putere. Conexiunile sale cu celelalte personaje ale cartii, unele care se dovedesc a-i fi rude, ar putea fi ele insele subiectul unei carti in sine, atat sunt de interesante.

Nimic nu e de ratat in “Dune”, una dintre cele mai bune SF-uri scrise vreodata. O gasesti AICI.