Fericirea – Barcelona, 1909, de Lluis-Anton Baulenas

Fericirea este un captivant roman de aventuri, dar şi un studiu istoric complex, plin de amare note ironice, asupra impactului pe care reforma urbanistică din Barcelona de la începutul secolului al XX-lea, care a dus la construirea actualei Via Laietana, l-a avut asupra destinelor individuale. Suita de portrete miniaturale ale locuitorilor – vii şi morţi – ai cartierului ce urmează să fie demolat îmbină un realism social tulburător cu elemente de realism magic şi cu o intrigă poliţistă de o mare măiestrie literară.

Fericirea – Barcelona, 1909

Autor: Lluis – Anton Baulenas
Traducere din limba catalană: Maria-Sabina Draga Alexandru

Traiectoria spectaculoasă a familiei Gambús, escroci de mare clasă ce domină înalta societate barceloneză, se intersectează cu cea a Nonnitei Serrallac, o artistă al carei unic scop este să-i ofere un viitor mai bun copilului pe care urmează să-l aducă pe lume. Această poveste despre iubire şi ură, despre ambiţie şi disperare, despre bogaţi şi săraci reuneşte o galerie de personaje de o mare varietate umană, fiecare căutându-şi, în felul său, fericirea, pe fundalul evenimentelor ce au marcat în acea perioadă destinul Barcelonei, maiestuosul oraş mediteraneean şi, până la urmă, personajul principal al romanului.

“Se gândea: trebuie să escrochezi, dar de pe o poziţie solidă. Şi ce poziţie e mai solidă decât cea pe care ţi-o oferă legalitatea însăşi? Asta era soluţia! Nu exista lege în lumea civilizată care să pedepsească profitul
produs de beneficiile anumitor afaceri (fie ele chiar şi abuzive). Dacă cumperi cu cinci ceva ce valorează zece şi imediat îl vinzi cu o mie, nimeni n-o să spună c-ai escrocat, ci că ai făcut o afacere bună… A simţit că se sufocă: a recunoaşte această premisă era ca şi cum ar recunoaşte raţiunea de bază a întregii mizerii anarhiste…

Pe lângă asta, în funcţie de produs, putea să fie periculos:

1. Poporul mănâncă pâine.

2. Fabricarea unei franzele mă costă o centimă, însă eu o vând cu 90 de centime.

3. Poporul nu mai mănâncă pâine. Rezultatul?

4.1. Poporului îi e foame şi încep revoluţiile şi harababura.

Sau 4.2. mai rău, intervin autorităţile. Foarte rău…

 

Concluzia: trebuie să controleze poporul şi autorităţile. Şi nici unul, nici celelalte nu trebuie să-şi dea seama.
S-a apropiat de sobă ca să-şi încălzească mâinile. Între timp, cugeta de zor. Era satisfăcut: treaba era grea, avansa încet, dar avansa.”