Genocidul împotriva armenilor – Michael Hesemann

În spaţiul literar dedicat unui subiect de o acută gravitate – genocidul armean, s-au făcut remarcate nume de amplă rezonanţă: Franz Werfel (Cele 40 de zile de pe Musa Dagh) şi Varujan Vosganian (Cartea şoaptelor).
Michael Hesemann, absolvent al Universităţii din Göttingen, va îmbogăţi prestigioasa serie literară cu o nouă şi importantă lucrare: Genocidul împotriva armenilor. Istoric, specialist în antropologia culturii, M. Hesemann are acces – din 2008 – la arhiva secretă a Vaticanului. Toate cărţile sale sunt bestselleruri mondiale. Lucrările semnate de M. Hesemann au fost editate în 15 limbi de circulaţie internaţională, într-un tiraj total de peste 2 milioane de exemplare (de acelaşi autor au mai apărut: Iisus în Egipt – secretul copţilor; Papa Francisc; Fratele meu, Papa – în colab. cu Georg Ratzinger).

Meritul operei lui M. Hesemann este acela de a adăuga surse noi cercetării referitoare la genocidul armean: documente nepublicate până acum, existente în arhiva Vaticanului. Se ştie că, până de curând, cercetătorii genocidului armean şi-au extras informaţiile din documente provenite din cercuri evanghelice. M. Hesemann întrerupe tradiţia seculară, livrând experţilor bogate documente catolice, legate de genocidul împotriva armenilor şi al celorlalte etnii din Imperiul Otoman de la acea vreme.

Noile documente relevă, în mod simbolic, valoarea exemplară a încercărilor Papei Benedict al XV-lea şi ale diplomaţilor de a stăvili crimele, probând, totuşi, înfrângerea suferită de omenire în lupta cu barbaria. Potrivit opiniei istoricilor epocii moderne, genocidul armean ar fi înregistrat aproximativ 1,5 milioane de victime omeneşti. Sub pretextul unei presupuse conspiraţii a armenilor contra Imperiului Otoman, regimul Junilor Turci a pus în aplicare, cu o inimaginabilă cruzime, „viziunea” sa asupra statului musulman pur.

Până în prezent, guvernul turc neagă acest genocid, vorbind, totuşi, despre un regretabil „masacru”. Documentele livrate de autorul lucrării, provenite din arhiva secretă a Vaticanului, cu caracter inedit, pun în evidenţă – de o manieră tulburătoare – această abominabilă crimă împotriva umanităţii.

Problema genocidului nu este doar a armenilor. Ea a dobândit o anvergură internaţională, revenindu-le deopotrivă germanilor, francezilor, englezilor, ruşilor şi altora. O concluzie se impune: cu toţii (ne referim în special la politicieni şi la experţii din domeniul dreptului internaţional) avem obligaţia morală de a vindeca – pe cale politică şi juridică – această rană deschisă a comunităţii mondiale.