O carte superba, una din cele mai frumoase! Asta e “Hotul de carti”, de Markus Zusak. Este exact tipul acela de lucrare ce are tot ce-i trebuie pentru a deveni capodopera. Are suspans, are emotie puternica, excelent transpusa cititorului, dar are si multe intelesuri adanci despre viata si moarte. Extraordinar ti se va parea faptul ca insasi Moartea este povestitorul acestei carti, un unghi de vedere care te va fascina, nauci, captiva si, oarecum paradoxal, te va linisti intrucatva. 
Aparuta in 2005, cartea asta a avut un urias succes, care nu s-a oprit nici pana in ziua de azi. A luat 12 premii importante si a stat cateva sute de saptamani in topurile celor mai vandute opere din lumea intreaga. Asta in ciuda faptului ca nu e deloc una din acele carti “fast-food” aparute in ultimul timp, usor de citit, mai ales pentru cei care citesc rar si care se vand in milioane de volume. “Hotul de carti” e ceva diferit, profunda si emotionanta pana la lacrimi. Si cand spun emotionanta pana la lacrimi, e spus la propriu. De la inceputul pana la sfarsitul ei sunt momente in care poti ajunge sa plangi. La sfarsit, vei constata ca asta e inca una din acele carti care te fac sa iubesti libertatea si omenia, dar sa urasti totalitarismul si regimurile criminale.
Fantastica poveste spusa de Moarte
Liesel Meminger, o fata care si-a pierdut familia din cauza aparatului represiv al Germaniei naziste, inainte de inceperea celui de-Al Doilea Razboi Mondial, gaseste un refugiu fizic in sanul unei familii adoptive. Adevaratul sau refugiu in fata dramei pe care o traieste si a dramelor celor din jur devine insa cartea. Ea incepe sa fure carti – din biblioteci, dar mai ales de la incendierile publice de carti “interzise” si “periculoase” pe care le organiza acest stat criminal. Cartile, pe care le discuta cu tatal ei adoptiv si cu un evreu pe care noua sa familie il ascundea pentru a nu fi omorat de acest regim care ii ura pe cei apartinand acestui neam, devin universul sau. Dar Moartea, mai ales in aceste timpuri tulburi, mai ales dupa ce incepe Marele Razboi, nu sta niciodata degeaba… Pe scurt, sub nicio forma nu trebuie sa ratezi aceasta carte. E una din acele carti pe care trebuie sa le citesti pana mori, una care iti rascoleste sensibilitatea si speranta in oameni. Paradoxal pentru o asemenea poveste tragica, are si elemente de umor, acolo unde nu te-ai astepta, cum ar fi la Moarte, un personaj care se poata adesea ca o fiinta umana. Desi relativ recenta, aceasta carte va sta cu siguranta in randurile celor mai bune pentru macar cativa zeci de ani de ani de acum incolo. Nu astepta atat. Daca vrei s-o citesti, afla ca o gasesti AICI, publicata la Editura Rao, in 2011.
