Minipateric contemporan, Autor: Pr. Prof. Ion Buga

Autorul a scris „această carte mică pentru oamenii mari din veacul meu, am scris-o încet, în pas domol, cu viaţa şi cu moartea lor, aşa cum îi priveam din urmă, urcând către Împărăţie, cu putere multă. Nimic şi nimeni n-a reuşit să-i oprească sau să-i abată din drumul ca o rază de lumină, care-i ducea la Hristos – Răsăritul cel de Sus”.

Avem nevoie de modele. Şi dacă lumea ar urma aceste modele, n-ar greşi niciodată: părinţii Arsenie de la Techirghiol, Cleopa, Justinian Chira, Ioan Negruţiu, Jacint de la Putna, Iulian Stoicescu, Ghenadie Niţoiu, Ioan Boboc, Dometie Manolache, Constantin Sârbu, Nicolae Steinhardt … Veghează la treptele veşniciei, de asemenea, „uriaşi ca Stăniloae, Antonie, Anania, Galeriu”, iar părintele profesor Ion Buga se simte dator să mărturisească:
„Cu cât cunoşti şi înţelegi mai mult, cu atât eşti mai îndatorat ca martor.”

„Argument

Pe-aici umbla şi el şi se-ntorcea mereu,
contemporan cu fluturii, cu Dumnezeu”
(Lucian Blaga)

Minipateric contemporan,  Autor: Pr. Prof. Ion Buga

Am scris această carte mică pentru oamenii mari din veacul meu, am scris-o încet, în pas domol, cu viaţa şi cu moartea lor, aşa cum îi priveam din urmă, urcând către Împărăţie, cu putere multă. Nimic şi nimeni n-a reuşit să-i oprească sau să-i abată din drumul ca o rază de lumină, care-i ducea la Hristos – Răsăritul cel de Sus. Fără să ştiu, eram contemporan cu aceşti dumnezei după har (Ps. 81,6), iar când am ştiut, am început să scriu. Iar acum mă tot întreb: când erau mai vii – când erau sau când sunt? Versurile lui Lucian Blaga ne dau un răspuns. Când eşti contemporan cu sfinţii, cu fluturii şi cu Dumnezeu, ce rost mai are să mai măsori timpul, sau viaţa, sau moartea etc., categorii secundare, care – spune Apocalipsa – vor înceta (10,6), odată cu cerul şi cu pământul (Mt. 24,35). Numai cuvântul Domnului, şi cuvintele lor, şi faptele lor scrise în Cartea Vieţii, nu vor trece; înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţile lor (Ps. 102,5). La Dumnezeu lucrurile curg invers; inainte. Niciodată în urmă. Îi văd mereu înainte, călăuze nebiruite către cele de sus.

Ei – şi împreună cu ei sute, mii şi zeci de mii, ştiuţi şi neştiuţi – n-au trăit pentru ei, ci au murit în fiecare zi (1Cor.15,31) pentru noi, trăind şi murind împreună cu Hristos, Care, spune mereu acelaşi Pavel, este Paştile nostru, adică Învierea veşnică: Căci Paştile nostru Hristos S-a jertfit pentru noi (1Cor. 5,7). Viitorul omului este Dumnezeu (E. Schillebeeckx), şi Mântuitorul confirmă: Dumnezeu nu este al morţilor, ci al viilor (Mt. 22,32). Viaţa lor s-a ascuns cu Hristos în Dumnezeu, spune Sf. Pavel, continuându-l fericit Hristos: Căci nici să moară nu mai pot, căci sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai Învierii, fiindcă toţi trăiesc în El (Lc. 20,36).
Aşadar, cartea aceasta este scrisă mereu astăzi fiindcă acesta este timpul lui Dumnezeu, viitorul omului.
Ei au trecut din viaţa muritoare în icoană; acolo să-i căutăm cu ochii inimii.”
Pr. Prof. Ion Buga