PEȚITORUL. Un spion la Berlin – de Paul Vidich

Pețitorul a fost inspirat de Markus Wolf, care a condus timp de treizeci și patru de ani serviciul de informații externe al Ministerului Securității Statului din Republica Democrată Germană, despre care până și dușmanii lui cei mai aprigi recunosc că a fost unul dintre cei mai eficienți spioni comuniști din Europa în timpul Războiului Rece.
În stilul lui Graham Greene și John le Carré, “Pețitorul” prezintă o poveste de spionaj înfiorătoare din timpul Războiului Rece, care se petrece în Berlinul de Vest, unde o americancă vizată de Stasi trebuie să se confrunte cu adevărul din spatele dispariției misterioase a soțului ei german.

PEȚITORUL. Un spion la Berlin
Autor: Paul Vidich
Traducere: Mihai-Dan Pavelescu
Editura Meteor Press
ISBN: 9786069102121
Nr.pagini: 284

“În după-amiaza aceea, crizele de personal și absențele cauzate de sărbători o aduseseră pe Anne la un interogatoriu urgent alături de doi membri ai Forțelor Speciale din armata americană. Când intrase în celula fără ferestre de la subsol văzuse un bărbat fără cămașă, legat pe un scaun de lemn, cu electrozi pe gambe și pe piept. Era voinic, cu pieptul bombat ca un butoiaș și gâtul gros, cu capul plecat în piept. Respira greu. Îi curgea sânge din nas și avea o buză spartă, dar se uita la ei cu ochi fioroși. Anne se răsucise să plece, însă fusese oprită de anchetatorul american mai scund, care îi respinsese protestul că nu era treaba ei. Îi ceruse să rămână în picioare, în timp ce al doilea anchetator îl injectă pe prizonier în braț, făcându-l să icnească și să se zbată violent împotriva curelelor ce-l restricționau. Peste o clipă, fața acestuia devenise palidă și începuse să transpire, să tremure și să icnească a vomă.

După ce drogul îl calmase, anchetatorul înalt își începu interogatoriul, pe care Anne îl traduse prizonierului, repetând întrebările atunci când bărbatul nu răspundea. Interogatoriul se oprise când prizonierul căpătase o culoare verde-bolnăvicios și vomitase, însă apoi își revenise, se calmase și devenise compulsiv vorbăreț. Femeia îi tradusese răspunsurile incoerente în engleză și, după accentul saxon, își dădu seama că era est-german. El vorbea repede, fără oprire, iar traducerea ei simultană era, evident, inexactă și, pe măsură ce continua, devenea uneori haotică…” (pag. 34)
https://www.meteorpress.ro/crime-thriller-mistery-125/pe%C5%A3itorul-spion-%C3%AEn-berlin.html
https://www.librarul.ro/crime-thriller-mistery/petitorul-30329.html