Stapanul inelelor. Cele doua turnuri – J.R.R. Tolkien

Nu se poate sa fi citit primul volum din “Stapanul inelelor” de J.R.R Tolkien si sa nu vrei sa-l citesti si pe al doilea. Ambele sunt senzationale. Daca se poate face totusi o comparatie, a doua carte, “Stapanul inelelor. Cele doua turnuri” e chiar mai spectaculoasa, cu mai multe fire, cu mai multe intrigi si mai mult dramatism.

La fel ca si prima, e mult mai complexa decat filmul facut pe baza ei.

Inca de la inceput, volumul incepe sub auspiciile dezastrului, pericolului si tristetii. Astfel, fratia inelului s-a destramat, dupa ce Frodo si Sam au luat-o pe alta cale, Boromir a murit, Gandalf a disparut in Minele Moria, iar Pippin si Merry au fost rapiti, iar restul incearca sa-i salveze.

Intre timp, vrajitorul Saruman, devenit mana dreapta a maleficului Sauron, strange o armata formidabila de orci si urukay pentru a cuceri regatele oamenilor, elfilor si hobbitilor.

Evenimentele se succed rapid, partile care apar in conflict sunt numeroase si deseori chiar si cei care ar trebui sa fie uniti in fata lui Sauron se lupta intre ei. Chiar si asa, apar noi forte ale binelui care ii ajuta pe eroi, ba chiar unele din vechile forte, pe care le credeai disparute si “ingropate”, apar din nou.

Intre timp, Frodo si Sam, urmariti de Gollum, sunt tot mai chinuiti de efectele inelului, care le pune vietile si prietenia la grea incercare. Vei gasi dramatice momentele prin care trece primul, ajuns in pragul mortii si nemaisuportand uriasa povara care a ajuns pe umerii lui.

Vei gasi in aceasta carte mai multe scene de lupta, mai prelungite si mai interesante decat in prima. Scena asediului prelungit din ultima parte este una dintre fragmentele de exceptie, in cursul carora vei constata ca adrenalina din corpul tau a urcat la cote maxime si pari ca ai fi si tu parte a teribilei inclestari. Suspansul teribil e eliminat doar dupa ce asediul a luat sfarsit.

Greu de crezut ca ar fi ceva ce ar putea sa nu-ti placa, sa nu te captiveze in acest al doilea volum. Actiune si drama, reunite sub forma unui basm fabulos, care aminteste (si e inspirat) de marile mituri medievale.
Tolkien reuseste si in “Stapanul inelelor. Cele doua turnuri” sa ne introduca in aceasta lume cum nici in vis nu credeai ca pot gasi. Nu vei mai vrea sa iesi, asta e clar. De fapt, n-am intalnit pe nimeni caruia sa nu-i fi placut aceasta carte si sa nu astepta sa o “manance” literar si pe ultima, a treia. Pur si simplu, o povestea precum aceasta nu poate sa ramana in suspans.

Rezumand, volumul 2 din “Stapanul inelelor” e un pod intre inceputul si sfarsitul unei extraordinare aventuri. Si e superb scris, la randul sau, ca tot ceea ce a produs J.R.R Tolkien. Autorul, mort cu multe decenii in urma, continua sa ne incante si azi si o va face si pentru generatiile urmatoare.

Intreaga trilogie “Stapanul inelelor” poate fi gasita AICI.