Zile birmaneze – George Orwell

Una dintre cele mai bune carti ale lui George Orwell, poate cea mai buna dupa celebra “1984”. “Zile birmaneze” e chintesenta a ceea ce inseamna acest scriitor, a istoriei sale, a trairilor sale, a stilului sau de un umor ironic atat de bun.

Actiunea se desfasoara in sud-estul Asiei, in colonia britanica Birmania (Burma), actualul stat Myanmar, chiar in mijlocul unei mici comunitati de colonisti – conducatori, functionari, preoti sau comercianti. Inca de la inceput poti sesiza tonul caustic al autorului la adresa britanicilor sai, colonizatorii vazuti ca o “rasa superioara”- de ei insisi si de cei colonizati – dar care se dovedesc atat de marunti din punct de vedere uman, de atatea ori. Snobismul, incultura, lacomia, parvenitismul, perfidia si aroganta sunt trasaturile pe care Orwell le remarca cel mai des. Aproape toti britanicii prezentati in cartea asta incearca sa para ceea ce nu sunt, se comporta ca niste nobili in fata bastinasilor pe jumatate salbatici, dar nu au nimic nobil in ei din punct de vedere uman.

 

Doua sunt reperele acestei carti – functionarul corupt birmanez pe nume U Po Kyin, care insceneaza tot felul de comploturi, ba chiar inventeaza o revolta la inabusirea careia tot el ajuta pe de o parte si comercianul englez John Flory, un om relativ nefericit, care e nemultumit de viata lui de acolo, dar si de colonialismul britanic, si care incearca sa-si gaseasca fericirea printr-o posibila casatorie cu o tanara englezoaica, Elizabeth, ajunsa si ea in micul grup de acolo. Lui ii displace rasismul celorlalti, care ii vad pe birmanezi ca pe fiinte inferioare, asemanatoare maimutelor.
Desi el vede in Elizabeth o fiinta pura si deschisa la minte, descopera curand ca lucrurile nu sunt asa cum le doreste el, iar evenimentele il dezamagesc in repetate randuri, chiar daca el continua sa spere in casatorie.

Cartea este, la urma urmei, o drama, dar sunt momente in care nu poti sa nu te amuzi de stilul plin de umor “muscator” al autorului. Paradoxal, nici lucrurile care in alta carte ti-ar fi rupt inima – desi te vor sensibiliza si aici – nu vor fi percepute atat de tragic.

E o carte cu ceva durere, dar si cu multe invataminte despre cum este cu adevarat fiinta umana. Asta dincolo de valoarea sa documentara reala, prin felul in care prezinta viata si mentalitatea conducatorilor britanici din Asia.
La sfarsitul ei, poti sa tragi o singura concluzie – Orwell este intr-adevat un maestru al scrisului.

 

De ce “Zile birmaneze” e o carte atat de realista

Ce are atat de special cartea asta? E aproape autobiografica. Orwell insusi a facut parte din politia imperiala britanica din Birmania si a trait multe intamplari aproape identice cu cele din carte, ba chiar putem spune ca John Flory e un personaj inspirat masiv chiar de propria persoana.
In Birmania autorul a ajuns sa urasca realmente colonialismul si sa vada ipocrizia Imperiului Britanic ce se prezenta drept “civilizator” si “binefacator”, dar care mai mult se ocupa de exploatarea supusilor sai.