Toata lumea – cel putin daca ne referim la cititori, a auzit de marea capodopera a scriitorului rus naturalizat american, Vladimir Nabokov, si vorbim aici de “Lolita”. Aceasta nu e insa singura sa capodopera, ba chiar multi critici si amatori de literatura considera ca exista una chiar mai buna, iar numele acesteia este “Foc palid”.
Sunt unii critici, asa cum este Larry McCaffery, care considera aceasta carte ca fiind cea mai buna lucrare scrisa in limba engleza in secolul XX, iar alte topuri literare o includ mereu intre primele 100.
De ce este aceasta carte atat de apreciata, ce e atat de suprinzator la ea? Dincolo de povestea din spatele ei si de calitatea scrisului, e si vorba de o structura cu totul neobisnuita.
Practic, cartea e alcatuita dintr-un poem urias (cu numele de “Foc Palid”) scris de autorul (inventat, atentie), John Shade si comentariile si cuvantul inainte scris de un editor ad-hoc, pe nume Charles Kinbote. Exact asa este si structura – dupa fiecare fragment din poem apare cate un fragment de comentariu al acestuia din urma. Daca vrei, poti citi doar poezia sau doar comentariile, dar, fireste, cel mai bine este sa le citesti impreuna.
Printre comentarii se strecoara si trei povestiri scrise de Kinbote, fiecare urmand firul sau si fiind, practice, opera separate, dar care, se va vedea, sunt de fapt povestiri in care chiar autorul joaca rolul unora dintre personaje. Poate parea bulversant la o prima vedere, insa nu e asa de complicat de urmarit pe cat pare, mai ales ca partile poemului detaliaza etapele vietii autorului, John Shade. Prima e despre copilaria sa in care infrunta moartea, a doua despre familia sa, inclusiv soarta tragica a surorii sale, a treia despre cautarea vietii de dupa moarte, iar a patra despre rutina zilnica a creativitatii.
Sfarsitul cartii e suprinzator si, desi nu asa de evident, tragic.
Vei ramane insa cu sentimentul ca ai citit ceva realmente deosebit, ceva care iti va pune mintea la incercare si care te va scoate din “confortul” lecturarii unei carti cu o structura obisnuita. “Foc palid” nu e nici pe departe asa ceva. Permanent va trebui sa urmaresti fire, sa deslusesti intelesuri, sa pui lucruri cap la cap.
Iata ce spunea despre aceasta carte chiar autorul ei: „E curios cum o carte nu poate fi citita; ea nu poate fi decat recitita. Un cititor bun, un cititor adevarat, un cititor activ si creativ nu face decat sa reciteasca.“
Asta spune multe despre aceasta carte speciala, insa nici descrierea autorului, nici aprecierile criticilor, nici ceea ce cred cei care au citit-o deja si nici macar aceasta recenzie nu-I pot face dreptate lucrarii. Pentru a-ti da seama de ce este “altfel”, de ce sare din tipare, trebuie sa o citesti. Eventual, vorba autorului, chiar sa o recitesti. Nu vei regreta, probabil ca va fi o experienta cu adevarat speciala. Si vei afla ca Nabokov nu inseamna doar “Lolita”.
