Acest roman e poate cea mai “umana” carte scrisa de unul dintre cei mai mari intelectuali romani, Mircea Eliade, prin sinceritatea cu care acesta isi descrie – mai mult sau mai putin exact – perioada adolescentei, dar si figurile unora dintre cei care au devenit si ei mari nume ale culturii romanesti, alaturi de care a crescut in Bucurestiul interbelic.
Adolescentul Eliade e asa cum sunt multi adolescenti –foarte nesigur pe el, cu multe imperfectiuni fizice, visator, se indragosteste rapid, spera mult si traieste drame cu usurinta. Slab, teribil de stangaci in relatiile sociale, pasionat mai mult de cartile sale, el incearca totusi sa se integreze, sa isi faca prietene si sa devina un barbat in toata firea.
Drumul e insa lung si nu neaparat linear. El reuseste sa-si faca remarcata inteligenta, dar isi arata si slabiciunile, reuseste sa cucereasca fete dar are si “peripluri” pe la prostituatele din Bucuresti.
Personajele secundare ale cartii, unii ce vor deveni si ei cunoscuti, sunt la fel de interesante, de la prima sa iubita, o tanara care aspira sa devina actrita, pana la fata care pare sa o descrie pe viitoarea lui sotie.
Peste toata “calatoria initiatica” pe care o vedem la tanarul intelectual miop remarcam si cel mai important lucru, cel care l-a facut celebru pe Mircea Eliade in toata lumea – inteligenta lui fabuloasa, complexa, analitica.
Pe masura ce anii adolescentei devin tot mai mari, si discutiile intelectuale – unele din ele remarcabile – devin tot mai dese, mai complexe. Partenerii sai de dialog par cateodata niste “sparring-partneri” pentru Eliade. Foarte interesanta – si tipic pentru Romania interbelica – e prezenta unei discutii intelectuale despre antisemitism, un curent otravitor, dar foarte prezent in acele zile.
Tot aici descoperim si pasiunea tanarului pentru ceva ce il va marca pentru intreaga viata – studiile orientale, care il vor duce, ani mai tarziu, pentru mai mult timp, in indepartata Indie si care il vor ajuta sa devina un mare istoric al religiilor, materie pe care a predat-o mai tarziu in America.
“Romanul adolescentului miop” e o carte a devenirii si incercarilor, precum acelea pe care le-am trait cu totii la un moment dat. In opinia mea, e o carte chiar mai buna, la capitolul asta, decat “De veghe in lanul de secara”, capodopera lui J.D. Salinger care evoca si ea incercarile tineretii, dar, desigur, multi nu ar fi de acord cu treaba asta. Oricum ar fi, “Romanul adolescentului miop” ramane o carte de referinta in literatura romana, una pe care, dupa ce o citesti, te simti mai castigat.
Cine a fost Mircea Eliade
Cunoscut pe plan international ca un mare istoric al religiilor, Mircea Eliade a fost de fapt o personalitate polivalenta – s-a ocupat de studiile orientale, de filosofie si e autorul mai multor opere beletristice.
Un adevarat artist al simbolurilor, al ascunzisurilor sufletului uman, Eliade e unul din cei mai prolifici membri ai intelectualitatii romanesti si un om care a reusit sa aiba un mare succes in strainatate.
Plecat din tara din cauze politice, in primul rand in conditiile venirii comunistilor, el a ajuns profesor de istoria religiilor la Universitatea din Chicago, Statele Unite. De asemenea, cartea sa, “Maitreyi” a ajuns si ea cunoscuta, ba chiar a stat la baza filmului “Nopti bengaleze”.
El a murit in 1986, fara a mai avea sansa de a se reintoarce in Romania, dar ramane unul dintre “titanii” culturii romanesti.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.